„Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare”. Cuvinte paradoxale, dar necesare. Viața este adesea ambiguă și confuză. Este nevoie de un parametru pentru a o evalua. În Evanghelia de astăzi apare acest parametru: „Foc am venit să arunc pe pământ şi ce altceva vreau decât să se aprindă!” Focul este distructiv, dar purifică, și într-adevăr, cuvântul „purificare” provine din termenul grecesc pentru foc.
Focul care se va aprinde este patima sa, când va fi scufundat în întunericul neiubirii și violenței acestei lumi. El va simți toată angoasa din Ghetsimani și va străluci pe cruce într-o eclipsă de amiază, rămânând singura lumină a lumii. Pentru a ne elibera de ambiguitatea în care avem tendința de a ne afunda.
Acel foc este modul lui de a da viață, de a iubi și de a ierta, care ne învinge mediocritatea. Noi, care ne mulțumim cu surogate de iubire. A trăi, prin har, ca copii ai lui Dumnezeu aduce cu sine această luciditate, acest foc care ne face să ne rușinăm de mediocritatea noastră. Avem nevoie de această luptă interioară.
Există învățători improvizați de spiritualitate care spun: „Dacă ești liniștit, atunci cu siguranță faci voia lui Dumnezeu”. Ce ignoranță! Această Evanghelie spune contrariul. Pacea în sine nu înseamnă nimic. Există pacea lui Cristos și pacea ipocriziei sau a evitării persoanelor problematice. Evitarea problemelor aduce pace, dar nu este voia lui Dumnezeu, ci doar apărarea propriului spațiu.
Cu toții avem tendința de a căuta o confirmare dacă suntem în eroare. Și undeva vom găsi ceva sau pe cineva care să ne dea dreptate. Și suntem în pace. Dar nu este pacea lui Cristos.
În schimb, acțiunea Duhului Sfânt în inima celor care se află pe o cale greșită este tocmai neliniștea. Foarte adesea, un sentiment de nemulțumire față de sine este cel care i-a adus pe oameni înapoi la Cristos. Cât de des întâlnim oameni care s-au întors la Biserică și la sacramente din cauza unui disconfort pe care îl aveau față de modul de viață pe care îl duceau.
Dacă suntem chemați să-l urmăm pe Cristos, acest lucru ne pune în contradicție cu superficialitatea și mondenitatea, și cum ar putea fi altfel? Evanghelia din această duminică ne cheamă la o neliniște, cea care nu ne dă dreptate dacă greșim. Cea care ne face să creștem. Cea care ne face copii ai lui Dumnezeu.
C. L.
