Este printre primii dintre cei care au fost beatificați și apoi ridicați la cinstea altarelor între victimele lagărelor de concentrare naziste. Maximilian Kolbe s-a născut la 07 ianuarie 1894 în Polonia, iar numele de la naștere a fost Raimond. Din cauza resurselor financiare foarte precare, ceea ce permitea familiei să întrețină numai pe primul născut în școală, Raimond caută să învețe câte ceva prin intermediul unui preot, iar, mai apoi, prin intermediul unui medic farmacist. Însă, la scurt timp, călugării franciscani le-au propus părinților lui înscrierea lui Raimond la colegiul lor.
Raimond va deveni Maximilian, când, după perioada noviciatului a fost invitat la Roma, nefiind încă hirotonit preot, unde a fondat „Armata Neprihănitei”, cu scopul convertirii oamenilor prin mijlocirea Mariei. La întoarcerea în Cracovia, din cauza unei probleme grave de sănătate, se dedică în totalitate „Armatei Neprihănitei”.
Mai târziu, în anul 1921, a fondat „Cavalerul Neprihănitei” pentru a hrăni spiritul și răspândirea „Armetei” și a înființat atelierul pentru tipărirea sa, cu utilaje vechi și a atras mulți tineri. La Varșovia a fondat „Orașul Mariei”. S-a dus în Japonia și a reușit să fondeze „Orașul Mariei” în Nagasaki.
În septembrie 1939, germanii l-au luat, împreună fiind cu ceilalți frați, ducându-i într-un lagăr de concentrare, dar au fost eliberați. După câteva luni a fost încarcerat.
Părintele Kolbe s-a oferit în schimbul unuia dintre cei aleși pentru execuție, un bărbat care avea familie, colegul său prizonier. Disperarea taberei de exterminare a fost atenuată și transformată în rugăciune comună, condusă de părintele Kolbe și la scurt timp au murit. După 14 zile, mai erau doar patru în viață, inclusiv părintele Maximilian, atunci SS-ul a decis să le scurteze sfârșitul cu o injecție de acid carbonic; martirul voluntar franciscan a întins brațul spunând „Ave Maria”, acestea au fost ultimele sale cuvinte. Martiriul său strălucitor a deschis calea spre beatificare, care a avut loc pe 17 octombrie 1971 cu Papa Paul al VI-lea. La 10 octombrie 1982 a fost canonizat de Papa Ioan Paul al II-lea, concetățeanul său.