De ce le poruncește Isus apostolilor săi "să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare, dar încălţaţi cu sandale şi: "să nu purtaţi două tunici!""(Mc 6,8-9)? Motivul principal aici nu este un antrenament într-o viață de sărăcie și nici practicarea vreunei forme de viață ascetică sau penitență. Isus, la începutul misiunii sale, creează un nou tip de om și, prin urmare, de comunitate.

La început, creștinii erau numiți "cei de pe cale", cei care mergeau pe drumuri. Atunci când mergi mult și mersul pe jos este condiția obișnuită a vieții, alegerea hainelor și a echipamentului este esențială. Pentru ca o călătorie lungă să fie durabilă, trebuie să porți doar esențialul, nu superfluul.

Călătoria apostolilor a fost ceva similar: esențialul pe care l-au purtat a fost proclamarea unui cuvânt diferit. Prin urmare, esențial era doar o tunică. Ei nici măcar nu trebuiau să care pâine sau bani. Nu aveau pâine, pentru că Dumnezeu le asigura pâinea cea de toate zilele, așa cum făcuse în deșert și așa cum continuă să facă cu "lucrătorii" săi care au dreptul la salariu.

Dacă nu ai casă, dacă nu ai cu tine nici pâine, nici bani, pentru a trăi ai nevoie de ospitalitatea cuiva care să te primească și să te hrănească. Mesajul creștin este deci în esență o experiență a reciprocității: apostolii aduc vestirea Evangheliei, adevărata comoară, și primesc un pat și o bucată de pâine.

Această reciprocitate a bunurilor materiale face parte din experiența apostolului, iar dacă ea lipsește, el nu poate și nici nu trebuie să proclame Evanghelia: "Dacă nu veţi fi primiţi în vreun loc şi nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturaţi praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva lor!" (6:11). Căci dacă cei care trebuie să primească vestirea Evangheliei nu se pun imediat într-o atitudine de primire și de gratuitate, ei nu pot înțelege Evanghelia vestită.  Cel care anunță Evanghelia știe că primul dar pe care îl poate face ascultătorilor săi este să le dăruiască, pentru ca ei să poată primi și înțelege.

C.L.