„Îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor (Paraclit)” (cf. In 14,15).
Ce este un Paraclit? Pentru a-l înțelege, trebuie să cunoaștem modalitățile jurisprudenței antice, de fapt „Paraclit” se traduce în latină prin Ad-Vocatus sau „chemat alături”. Cel care urma să fie judecat se putea prezenta cu această persoană, adică o persoană care stătea lângă el și îi dădea orice sugestie utilă pentru apărarea sa.
Un fragment din Evanghelia după Luca se referă la acest lucru: „Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanţilor şi autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi spune, 12 căci Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi” (Lc 12,11).
Câteva considerații. Prima este că Duhul Sfânt nu face lucrurile în locul nostru, ne spune cum să le facem noi, dar nu ne ia locul. Dumnezeu este Tatăl, iar Duhul Său este îndrumătorul minunat care ne luminează și ne arată calea, lăsându-ne întotdeauna libertatea.
A doua considerație este că avem un bun Avocat de la Tatăl și nu oricine îl poate primi, pentru că el este „Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi pentru că nu-l vede şi nici nu-l cunoaşte”.
Pentru a avea un astfel de ajutor, trebuie să fii în lume, dar nu din lume. La fel ca sămânța dintre spini din parabola Semănătorului: cel care este înrobit de lucrurile lumești este cel ce „ascultă cuvântul, dar grija lumii şi pofta amăgitoare a bogăţiei înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod” (Mt 13,22). Altfel spus, Cuvântul Duhului Sfânt îl susține pe om, dar este important ca acesta să nu se lase copleșit de lume, care îl va sufoca pe Duhul Sfânt.
Care va fi modalitatea de a auzi acest glas? Cheia întregii Evanghelii se află la început: „Dacă mă iubiţi...”. Nu poate fi altceva decât iubire. Deschiderea inimii către Tatăl și către Domnul Isus deschide ușa pentru Duh. Iubirea noastră este o iubire care răspunde: „Noi iubim pentru că el ne-a iubit mai întâi” (1In 4,19).
C. L.
