Biserica Catolică, multe comunități Protestante și Biserica Ortodoxă sărbătoresc „Înălțarea Sfintei Cruci”, la 14 septembrie, comemorând aniversarea descoperirii sfintei Cruci de către Sfânta Elena (14 septembrie 320), mama împăratului Constantin, și consacrarea Bisericii „Sfântul Mormânt” din Ierusalim (335). Conform tradiției, Sfânta Elena ar fi dus o parte din Sfânta Cruce la Roma, iar o parte ar fi rămas în Ierusalim, în bazilica „Sfânta Cruce”. Perșii au adus-o înapoi la Ierusalim în 614. În 628 Crucea a fost recucerită și luată de la perși.

Care este semnificația acestei sărbători? Crucea, deja un semn al celor mai cumplite torturi, este pentru creștini Pomul Vieții, tronul, altarul noului legământ. De la Isus, noul Adam care a murit pe Cruce, a izvorât sacramentul universal de mântuire: Biserica. Crucea este semnul lui Cristos Împăratul asupra celor care la Botez i se configurează în moarte și în glorie. Evanghelizarea în sine, făcută de apostoli, este simpla prezentare a „lui Isus răstignit”. Creștinul, acceptând să fie „răstignit împreună cu Cristos”, trebuie să-și poarte propria cruce zilnic.

În Occident, la 14 septembrie, se sărbătorește „Înălțarea Sfintei Cruci”. Biserica Ortodoxă comemorează două evenimente, unul în ziua de 14 septembrie și altul la 1 august, zi în care are loc Procesiunea cu venerabilul lemn al Crucii, amintind de momentul în care moaștele Adevăratei Cruci au fost transportate pe străzile Constantinopolului pentru a binecuvânta orașul.

În plus, sunt câteva zile în care cinstește în mod deosebit Sfânta Cruce. Biserica Catolică săvârșește adorația liturgică a Crucii în Vinerea Mare, în timp ce Biserica Ortodoxă celebrează venerarea Crucii în a treia duminică a Postului Mare. În toate bisericile ortodoxe grecești, în Joia Mare, o copie a Sfintei Crucii este purtată în procesiune, astfel încât oamenii să o poată venera.

C.L.