„Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste el”.
În istoria mântuirii, Duhul Sfânt „a vorbit prin profeți” de mai multe ori. Dacă Ioan l-ar fi văzut doar coborând, nu ar fi fost nimic nou. Dar Botezătorul a văzut și a mărturisit că acesta este Fiul lui Dumnezeu tocmai pentru că a văzut Duhul Sfânt nu numai coborând, dar și rămânând.
Este afirmată „stabilitatea” Duhului Sfânt. În schimb noi, trăim într-o lume în care totul se întâmplă în grabă. Fără profunzime.
Dar acest lucru nu se poate face nici în relația cu Dumnezeu, nici cu oamenii, nici măcar cu sine însuși. Viața autentică cere profunzime.
Duhul coboară și rămâne: nu este un fapt episodic, este un lăcaș. Credința are nevoie și ea de rădăcini pentru a depăși lipsa de constanță.
Noi am văzut și mărturisim că Isus este Domnul, Fiul lui Dumnezeu, pentru că rădăcina Lui a fost mai puternică decât păcatul nostru, pentru că Duhul Sfânt rămâne în el. Anume în el rămâne Duhul Sfânt. El este stânca de care se sparge confuzia omului.
Nu avem nevoie de alte moduri, chiar și spirituale, ci să ne oprim. Și să ne lăsăm salvați.
Trăinicia în credință nu numai că învinge graba, dar învinge și trecutul, care devine o istorie a milostivirii.
Prologul lui Ioan, printre marile lucruri pe care le proclamă, ne oferă și unul care ne amintește de credința noastră: „A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el” (Ioan 1, 6-7). În măsura în care noi credem în el, el ia asupra sa firea noastră umană, o ia asupra sa, să poarte. Păcatele nu sunt pur și simplu înlăturate, ci se întâmplă ceva mult mai mare!
Unii spun: Dumnezeu nu-și mai aduce aminte de păcate, nu trebuie să ne facem griji! Problema este că acestea sunt încă amintite. Aceasta este suferința. Este inutil să căutăm soluții raționale sau sentimentale. Este nevoie de cineva care să aibă puterea de a ierta greșelile, astfel încât acestea să nu mai fie amintirea greșelilor, ci a cât de mult ai fost iubit de Dumnezeu.
Iată-l pe Cel care ia asupra Sa păcatul lumii. Iată-L pe Cel care luminează trecutul transformându-l într-o istorie a milostivirii.
C. L.
