Noi suntem mărturisitori ai Celui Înviat!
„Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” Aceste cuvinte par a fi o ultimă mustrare adresată lui Toma și un îndemn pentru o atitudine mai corectă pe care o vor avea și ceilalți.
Isus apare în mod special pentru a fi văzut și atins de Toma, așa cum făcuse cu alții cu o săptămână înainte: „Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: "Pace vouă!" Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul”. Ei nu s-au bucurat înainte, ci după ce au văzut mâinile și coasta. Maria Magdalena a spus exact același lucru: „L-am văzut pe Domnul!” Ceea ce ei înșiși i-au spus apoi lui Toma: „L-am văzut pe Domnul!” Ei, ca și Toma, nu l-au crezut. Maria Magdalena la fel nu crezuse înainte de a-l vedea pe Domnul.
Într-adevăr, nimeni nu credea înainte de a vedea. Nimeni nu poate crede fără să aibă o experiență, fără să-l întâlnească pe Cristos cel Înviat. Este imposibil. Altfel, trebuie să se construiască o credință care este doar o idee, aproape ca și cum ar fi forțat să creadă.
Expresia finală a lui Isus nu este o mustrare, ci o profeție. Isus îi vorbise Tatălui despre cei care „vor crede în mine, prin cuvântul lor” (Ioan 17,20) și a spus din nou: „Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte” (Mt 10,40).
Toate acestea înseamnă că mulți vor crede în măsura în care noi suntem mărturisitori autentici. Mulți vor crede în măsura în care vor vedea autenticitatea și consecvența credinței noastre.
C. L:
