„Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?”
Sunt cuvinte foarte importante. Cine va păstra credința? Cine este puternic și bine apărat? Potrivit parabolei din această duminică, va fi cineva asemănător unei văduve sărace care nu se resemnează în fața nedreptății suferite din partea dușmanului ei.
Pentru a avea credință în ziua venirii lui Dumnezeu, trebuie să aparții categoriei sociale celei mai de jos, căci așa erau văduvele în acea vreme. Cei care nu aveau altă apărare decât Dumnezeu. Această văduvă este omenirea supusă nedreptății. Care? Cea pentru care „aleşii strigă zi şi noapte către el”, după cum spune Isus, și pentru care Dumnezeu „le va face dreptate repede”.
Să nu uităm că tema parabolei este „nevoia de a ne ruga mereu, fără a obosi”.
Cine se roagă neîncetat și păstrează credința până la sfârșit? Cel care știe că i se cuvine dreptatea și nu renunță. În Sfânta Scriptură, dreptatea nu este ceea ce cunoaștem din tribunale, ci este relația cu Dumnezeu, „cel drept” este ca Abraham care crede în Dumnezeu (cf. Gen 15,6).
Este nedrept ca oamenii să trăiască fără iubire și departe de mântuire, ca tinerii să nu aibă speranță, ca cei căsătoriți să-și piardă bucuria. Este corect ca cei săraci să fie hrăniți, cei suferinzi să fie mângâiați, cei care se îndoiesc să fie sfătuiți și păcătoșii să fie iertați.
Este corect ca un preot să fie îndrăgostit de Biserică și să-și vadă comunitatea liniștită și împăcată. De aceea, un preot, un părinte sau o persoană consacrată se roagă și postește.
Dacă am ajuns să-L cunoaștem pe Mire și am fost iubiți de El, nu putem concepe că atât de mulți trăiesc sub puterea răului. Domnul este Răscumpărătorul nostru, care în ebraică este cel ce face dreptate, dreptatea care contează, dreptatea împărăției cerurilor (cf. Mt 6,33).
C. L.
