În ziua de 16 octombrie, Biserica ne propune viața și exemplul sfintei Margaretei Maria Alacoque, sfânta Preasfintei Inimi a lui Isus.

Margareta s-a născut în Lautecour, în Burgundia franceză, în anul 1647, într-o familie numeroasă din burghezia de mijloc, profund credincioasă, încă de la vârsta de 4 ani, așa cum își amintea mai târziu, simțind chemarea de i se consacra lui Dumnezeu, vocație care s-a maturizat în anii de studiu la Colegiul Clariselor Urbane din Charolles, unde a studiat de la vârsta de 8 ani. Lovită de boală, s-a întors în casa părintească, vindecându-se după patru ani. Curând însă a început să se îndoiască de chemarea sa. Și asta până la 25 mai 1571, când, vizitând mănăstirea din Paray-le-Monial, a auzit un glas care-i spune: „Aici te vreau!” A intrat printre călugărițele vizitandine din această mănăstire după trei săptămâni.

În sărbătoarea sfântului apostol și evanghelist Ioan, la 27 decembrie 1671, în timp ce, îngenuncheată, era cufundată în rugăciune, i-a apărut Isus, îndemnând-o să-și sprijine capul pe pieptul lui. Totodată i-a încredința și o misiune nobilă: „Inima mea este așa de înflăcărată de iubire față de oameni, încât, nemaiputând ține în ea flăcările ei arzătoare, vreau să le răspândesc. Te-am ales pe tine, abis de nevrednicie și ignoranță, pentru a îndeplini acest mare plan, pentru ca totul să fie făcut de mine”.

Aparițiile au continuat și în anii următori. La începutul lui 1674, Margareta a văzut cufundată Inima lui Isus într-o mare de lumină și înconjurată de o coroană de spini, simbol al rănilor provocate de păcatele noastre, având deasupra o cruce. În același an, în vinerea de după Solemnitatea Corpus Domini, Isus i-a apărut iarăși, plângându-se de lipsa de recunoștință din partea oamenilor și cerând reparație pentru această lipsă, care consta în primirea lui în Împărtășanie, mai ales în prima vineri din lună, și într-o oră de adorație în noaptea precedentă fiecărui prime vineri. Astfel s-a născut devoțiunea celor nouă prime vineri și adorația reparatoare. În timpul octavei Solemnității Trupului și Sângelui Domnului din anul 1675, Isus i-a cerut să se străduiască pentru ca vinerea de după Corpus Domini să fie dedicată cultului Inimii sale, indicându-i și cui să se adreseze pentru îndeplinirea acestei cereri a Mântuitorului: părintelui Claudiu de la Colombière. Acesta, crezând în realitatea viziunilor, s-a consacrat instituirii și răspândirii cultului Preasfintei Inimi a lui Isus.

Sfânta Margareta Maria Alacoque a trecut la Domnul în ziua de 17 octombrie 1690, fiind beatificată de Papa Pius al IX-lea la 18 septembrie 1864 și canonizată de Papa Benedict al XV-lea la 13 mai 1920.

Sfânta călugăriță de la Paray-le-Monial, într-una dintre scrisorile sale, spunea: „Mi se pare că marea dorință a Domnului de a fi cinstită în mod deosebit Inima sa Preasfântă are ca scop de a reînnoi în suflete efectele mântuirii sale”. Să ne străduim, așadar, să împlinim această dorință a Domnului, știind că astfel ne vom bucura de bunurile răscumpărării sale, rod al iubirii care înflăcărează Preasfânta sa Inimă.

Pr. dr. Petru Ciobanu