Robert s-a născut la 4 octombrie 1542 în Italia într-o familie nobilă. La vârsta de optsprezece ani a intrat în noviciatul iezuit la Roma. Și-a terminat studiile în filosofie și teologie, imediat ce a fost hirotonit preot, a fost trimis să predea teologia cu sarcina de a predica în limba latină studenților universitari.

Pentru a contracara teoriile eretice din acea perioadă, sfântul Robert și-a început învățăturile prin a utiliza ca un manual „Summa Theologiae” al sfântului Toma de Aquino, iar succesul a fost imediat.

Cu caritate și datorită cunoștințelor sale uluitoare despre teologie, el a contracarat doctrinele eretice și, mai târziu, le-a corectat erorile. Prelegerile sale, la care a participat un public cosmopolit, au avut o vastă rezonanță în întreaga Europă.

Între 1586 și 1593 a publicat primele sale texte, care au avut un mare succes: ele constituie o apărare solidă a doctrinei catolice, conform unei proceduri bazate pe Scriptură, Părinții Bisericii și pe scriitorii bisericești și pot fi definite ca o Summa teologică a unui nou stil, deoarece își au izvorul direct din surse cu abundență, relevanță și claritate exegetică.

În 1592 a fost rechemat la Roma de către Papă, pentru a fi consultor al Sfântului Oficiu. În 1599 a fost numit cardinal și în 1602 arhiepiscop, dar după trei ani, noul papă l-a dorit încă la Roma pentru misiuni importante.

Prevăzând moartea sa, sfântul a obținut de la Suveranul Pontif permisiunea să se mute în noviciatul iezuiților, unde a murit, recitând Crezul și invocându-l pe Domnul, la 17 septembrie 1621. Pius al XI-lea l-a beatificat în 1923 și l-a canonizat în 1930, declarându-l doctor al Bisericii în anul următor.

C.L.