„Duhul l-a dus pe Isus în pustiu. Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo era împreună cu fiarele, iar îngerii îi slujeau. După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu (Mc 1,12-15)”.
Perioada de 40 de zile se regăsește în momentele decisive ale istoriei mântuirii: potopul a durat 40 de zile, Moise a stat 40 de zile pe Sinai, călătoria lui Ilie la Horeb a durat 40 de zile și chiar și Isus a stat 40 de zile în deșert înainte de a-și începe activitatea publică.
Moise, după 40 de zile petrecute în norul de pe Sinai în dialog cu Dumnezeu, s-a întors la poporul său și a găsit vițelul de aur. În acest timp el asculta cuvintele pe care Dumnezeu le transmitea unui popor ce nu voia să-l audă pe Dumnezeu, ci voia să-l atingă.
Și Ilie este atins de două ori de îngerul lui Dumnezeu. Atins de Dumnezeu, el pornește la drum, mergând timp de 40 de zile pentru a asculta vocea lui Dumnezeu.
Postul Mare este o experiență de credință în timpul căreia trebuie să te lași „atins” de Dumnezeu, așa cum s-a întâmplat cu Ilie. Dar este, de asemenea, un timp pentru a merge și a-l recunoaște pe Dumnezeu în tăcere, așa cum s-a întâmplat cu același Ilie.
Postul lui Moise pe Sinai este o dublă experiență: mai întâi cufundarea în Dumnezeu, așa cum este în nor pentru Moise, și apoi suferința pentru trădarea comunității, care totuși trebuie iubită și la care trebuie să se întoarcă.
Dar este și postul lui Isus, cu siguranță mult mai apropiat de condiția noastră, pentru că ne aflăm între demonii care ne ispitesc și îngerii care ne slujesc. Important este să-i recunoaștem pe îngeri și să nu cădem în capcanele demonilor.
C. L.
