Acest mare episcop s-a născut în jurul anului 313 la Ierusalim și, după ce a primit o educație creștină, a fost hirotonit preot de sfântul Maxim în jurul anului 345, dedicându-se pregătirii catecumenilor pentru botez.
 
Sunt celebre cele 24 de Cateheze ale sale, pe care le cunoaștem pentru că au fost păstrate datorită notițelor unui colaborator care le-a ascultat: încă studiate pe scară largă astăzi, acestea oferă informații valoroase despre catecumenat și liturghie în Ierusalimul secolului al IV-lea.
 
Și anume profilul teologic înalt al său l-a determinat Papa Leon al XIII-lea, în 1882, să-l proclame pe Ciril învățător al Bisericii, a cărui învățătură a fost amintită și în Conciliul Vatican II, în constituțiile dogmatice: Lumen gentium - despre Biserică, Dei Verbum - despre revelația divină, și decretul Ad gentes privind activitatea misionară a Bisericii în lumea contemporană.
 
După ce a devenit episcop de Ierusalim în anul 350, i-a fost recunoscută, de către sinodul de la Niceea, o supremație onorifică asupra celorlalți episcopi, dar apoi a trebuit să sufere acuzațiile lui Acacius din Cezareea, care a reușit să-l condamne și să-l excludă din Biserică de două ori, sub acuzația că ar fi risipit bunurile orașului sfânt; în realitate, sfântul episcop, într-o perioadă de mizerie extremă, pur și simplu vânduse vasele și ornamentele diecezei sale pentru a-i ajuta pe săraci.
 
Ciril a reușit să se întoarcă în scaunul său episcopal abia în anul 378 și apoi a luat parte, în 381, la primul conciliu de la Constantinopol, care a recunoscut legitimitatea episcopatului său. A murit la 18 martie 387, în orașul sfânt, după 38 de ani de episcopat, dintre care 16 petrecuți în exil.

C. L.