Începând cu 1 septembrie 2015, Monseniorul Benone Farcaş a primit o nouă misiune în Dieceza de Iaşi, fiind numit rector al Seminarului mare „Sfântul Iosif” din Iaşi. Neputând să îndeplinească în acelaşi timp două misiuni care cer prezenţa sa fizică în mijlocul fie al seminariştilor, fie al enoriaşilor Parohiei „Providenţa Divină” din Chişinău, începând cu data de 18 octombrie 2015 a fost detaşat de funcţia de paroh şi de cea de vicar general al Diecezei de Chişinău, rămânând în continuare vicar judecătoresc şi rector al Academiei de Studii Teologice a Episcopiei de Chişinău.
Liturghia de rămas bun a fost celebrată în Catedrala „Providenţa Divină” din Chişinău, duminică, 18 octombrie, începând cu ora 10.30. Sfântul lăcaş s-a umplut de credincioşii veniţi să-şi ia rămas bun de la cel care pe parcursul multor ani le-a fost păstor, părinte, îndrumător spiritual, sprijin în dificultăţi, slujitor al altarului care i-a hrănit cu trupul lui Cristos şi învăţător întru cele sfinte.
Înainte de binecuvântarea finală, Mons. Benone s-a adresat celor prezenţi cu un cuvânt de mulţumire, arătându-şi gratitudinea în special episcopului nostru Anton, preoţilor, persoanelor consacrate şi tuturor acelora care i-au fost alături pe parcursul anilor de activitate la Chişinău (textul integral al discursului poate fi citit mai jos).
Vădit emoţionaţi şi, poate chiar şi întristaţi de plecarea lui, prin glasul doamne Ecaterina Iajgunovici, a doamnei Ludmila Duşmanean, şi a unor copii din parohie, credincioşii şi-au exprimat şi ei mulţumirea pentru ceea ce a fost şi făcut Monseniorul Benone pentru ei. Ca semn al preţuirii, i-au adus în dar un frumos buchet de trandafiri şi un album foto, care să-i amintească de anii petrecuţi în Dieceza de Chişinău, în mijlocul credincioşilor de aici.
Prezent în biserică, şi păstorul nostru, Preasfinţitul Anton Coşa, i-a mulţumit Monseniorului Benone pentru întreaga activitate desfăşurată în Dieceza de Chişinău, pentru prietenia care i-a legat şi-i leagă, pentru dăruirea cu care şi-a îndeplinit misiunea.
După binecuvântarea arhierească dată de PS Anton, în faţa catedralei, ca o amintire peste vremuri a acestei Liturghii de rămas bun, a fost făcută o fotografie cu Monseniorul Benone înconjurat de credincioşi.
Îi mulţumim şi noi pentru nobila la misiune de păstor al credincioşilor din Chişinău şi din alte comunităţi ale diecezei noastre, îi dorim curaj şi ajutor ceresc în nou misiune, încredinţându-l de rugăciunile noastre şi de locul pe care şi-l va păstra în inimile noastre. Dumnezeu să-l ajute!
Pr. Petru Ciobanu
Textul cuvântului de rămas bun al Mons. Benone Farcaş
De-a lungul anilor petrecuți aici la Chișinău, am venit deseori la acest altar pentru a spune bun venit sau pentru a-mi lua rămas bun de la numeroșii preoți care veneau sau plecau din parohia noastră. Iată că astăzi eu însumi trebuie să-mi iau rămas bun. Așa cum mai anunțat deja, începând cu 1 septembrie am primit o altă misiune, aceea de rector al Seminarului de Iași. Această misiune cere din partea mea o prezență permanentă la Seminar, în mijlocul studenților care se pregătesc pentru a deveni preoți. Așadar, nu mai pot fi și paroh aici, deoarece comunitatea parohială are nevoie de un păstor care să fie mereu în mijlocul ei.
Așa că deocamdată îmi iau rămas bun de la voi. Nu este ușor pentru mine să fac acest lucru deoarece, după ce am trăit atât de mult în mijlocul vostru, biserica aceasta a devenit casa mea, iar parohia a devenit familia mea. Un adevărat bărbat nu se dezice niciodată nici de casă, nici de familie, chiar dacă uneori el trebuie să lipsească de acasă perioade mai lungi. Această biserică va rămâne casa mea, iar voi rămâneți familia mea, chiar dacă deocamdată trebuie să ne luăm rămas bun.
Aș vrea să adresez un cuvânt de mulțumire tuturor celor care de-a lungul timpului mi-au arătat dragoste și respect. În primul rând, aș vrea să mulțumesc episcopului nostru Anton, care m-a chemat aici la Chișinău și care de-a lungul anilor mi-a arătat dragoste, încredere și sprijin în toată activitatea mea. Mulțumesc tuturor celor care au răspuns cu generozitate la chemările pe care vi le-am adresat de a participa la viața Bisericii, tuturor celor care au colaborat cu mine la munca de păstor: în primul rând preoților, călugărițelor, celor care mi-au tradus predicile și alte texte și m-au ajutat în muncile de tehnoredactare, tipărire și alte activități specifice, voluntarilor, celor care au avut grijă de sănătatea mea, într-un cuvânt tuturor celor care au fost alături de mine și mi-au vrut binele. Bunul Dumnezeu să vă răsplătească pe toți cum știe el mai bine.
Chiar dacă am o altă misiune acum, eu rămân legat de Chișinău nu numai sufletește, dar și în mod concret, pentru că voi fi în continuare vicar judecătoresc şi rector al Academiei de Studii Teologice şi de aceea voi fi din când în când prezent în mijlocul vostru. Vă rog să mă pomeniți și pe mine în rugăciunile voastre.
