Lecturile din această duminică readuc în atenție vestirea Învierii. Într-adevăr, Lectura I, luată din Faptele Apostolilor, amintește condițiile în care o comunitate poate păstra vii roadele Paștelui: rămânând credincioasă predicării apostolilor, celebrând Euharistia, hrănindu-se cu rugăciunea comună și trăind comuniunea. Petru, în Lectura a II-a, explică ce înseamnă acceptarea cu adevărat a Paștelui în propria viață, vorbind despre „renaștere, speranță vie, moștenire nepieritoare” (cf. 1Pt 3,4). Evanghelia propune relatarea despre Isus înviat și Toma și, mai ales, credința suferindă a acestuia din urmă. În fața mărturiei celorlalți discipoli, Toma spune: „ Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor…” (In 20,25), ca și cum ar spune: „Trebuie să înțeleg”.
Când Isus și-a arătat mâinile și coasta, Toma a înțeles că Dumnezeu nu glumește cu durerea umană. Pentru discipol este vorba despre o credință suferindă, însă, în cele din urmă, este o credință trăită fără echivoc și cu mare sinceritate.
În această zi se sărbătorește și Duminica Divinei Îndurări, care a fost instituită de sfântul Ioan Paul al II-lea în 1992 și care a stabilit-o în Duminica a II-a din Timpul Pascal. Ea a fost voită, conform viziunilor surorii Faustina Kowalska, de Isus însuși. Cardinalul Franciszek Macharski a fost primul care a introdus sărbătoarea în Dieceza de Cracovia și, urmând exemplul său, în anii următori, a fost urmat și de episcopii altor dieceze din Polonia.
Isus, potrivit viziunilor surorii Faustina, i-a vorbit pentru prima dată despre dorința de a stabili această sărbătoare în 1931: „Aș dori să existe o sărbătoare a Îndurării. Vreau imaginea, pe care o vei picta cu pensula, să fie binecuvântată în mod solemn în Duminica a II-a din Timpul Pascal; duminica aceasta trebuie să fie sărbătoarea Îndurării”.
Alegerea Duminicii a II-a din Timpul Pascal are un profund sens teologic: indică legătura strânsă dintre misterul pascal al Mântuitorului și sărbătoarea Îndurării, fapt pe care l-a notat și sora Faustina: „Acum văd că lucrarea mântuirii este legată de lucrarea de îndurare cerută de Domnul”. Această legătură este subliniată în continuare de novena care precedă sărbătoarea și care a început în Vinerea Mare. Isus însuși a explicat motivul instituirii sărbătorii: „Sufletele pier, în ciuda pătimirii mele dureroase. Dacă ele nu adoră îndurarea mea, vor pieri pentru totdeauna”.
