Cuvîntul lui Dumnezeu din această duminică ne vorbește despre “răbdarea” lui Dumnezeu față de om. Cartea Înțelepciunii, și sîntem la prima citire, ne prezintă un Dumnezeu “îngăduitor”, gata de a judeca cu “blîndețe” și îndeosebi dispus spre iertare, în pofida păcatului omului.

 

În psalm am exaltat bunătatea lui Dumnezeu: Tu ești bun, Doamne, și ierți.

 

Evanghelia ne ajută și mai mult să înțelegem cum Dumnezeu procedează față om. Într-adevăr Isus prezintă povestirea despre sămînța bună și cea a zîzaniei, care este sămînța cea rea.

 

Aceasta este experiența și a celor ce cultivă pămîntul în țara voastră, sau chiar micile grădini de pe lîngă casele voastre. Voi semănați pentru a culege roade bune de pus pe mesele voastre, dar trebuie și să fiți atenți la buruienile ce cresc tot timpul și pe care voi încercați să le extirpați în vreun fel sau altul.

 

Însă aceasta este și realitatea vieții noastre: o luptă continuă între bine și rău, între mana cerească și păcat. Aceasta este experiența noastră. De fapt venim aici, în Biserică, ne rugăm, il rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute, promițînd foarte multe. Acesta este binele. Apoi ne întoarcem în lume și începe comparația cu răul, cu ispitele și greșelile, pînă la căderea în păcat.

 

În pofida credinței noastre și bunelor noastre intenții, noi conviețuim cu răul, nesiguranța, alegerile greșite, păcatul care ne face să trăim experiența depărtării de Dumnezeu.

 

Este interesant din acest punct de vedere în Evanghelia pe care am ascultat-o, dialogul dintre stăpîn și slugi. Acestea din urmă, văzînd buruienile crescute împreună cu roadele bune, îl întreabă pe stăpîn:”Vrei să mergem să le zmulgem?”. Răspunsul stăpînului este minunat:”Nu, pentru ca nu cumva să se întîmple că zmulgînd iarba sălbatică să dezrădăcinați și grîul”.

 

Bunul Dumnezeu înțelege foarte bine cît de mare este osteneala omului pe calea credinței și cît e de greu de a duce lupta aceasta între bine și rău. Atunci bunul Dumnezeu ia timp și ne roagă pe noi să știm să deosebim și să înțelegem ce este mai bine de făcut, conștientizînd bine că El este în noi și este mai ales puterea ce ne permite să învingem răul.

 

Darul Cuvîntului pe care îl primim la liturghia duminicală trebuie să ne ajute să desăvîrșim opera lui Dumnezeu în inimile noastre. De fapt., am ascultat în Evanghelie:”Voi deschide gura mea cu povestiri, voi rosti lucruri ascunse chiar de la facerea lumii”.

 

Dumnezeu este ascuns în noi, apără binele și ajută să învingem răul, săvîrșrște opera sa pentru a ne conduce în împărăția sa. Nouă ni se cere să știm să trăim această bătălie permanentă între bine și rău, între Dumnezeu și lume, și trebuie să o facem cu credința îndreptată spre bine.

 

Care este învățămîntul pe care ni-l oferă Cuvîntul lui Dumnezeu din această duminică? Nu trebuie să ne temem de rău, chiar dacă este totdeauna la un pas de noi, însă trebuie să știm să-l învingem prin bine. Puterea vine de la bunul Dumnezeu, de la prezența sa în viața noastră, de la darul Cuvîntului și de la Euharistie. Nu vom putea învinge răul de unii singuri, ci doar trăind o comuniune profundă și sinceră cu Dumnezeu, care ne iubește, în ciuda căderilor noastre.

 

C.L.