Este protectorul taților, dar și al tâmplarilor. La 8 decembrie 1870, Papa Pius al IX-lea l-a proclamat Patron al Bisericii Universale. Solemnitatea sfântului Iosif este celebrată la 19 martie, dar și, în sferele liturgice și sociale, la 1 mai, Ziua Muncii, ca protector al muncitorilor și al lucrătorilor, proclamat astfel de Papa Pius al XII-lea. Papa Ioan al XXIII-lea i-a încredințat Conciliul al II-lea din Vatican, și este unul dintre sfinții preferați ai Papei Francisc, care a dorit să-i înscrie numele în Canonul Roman.
 
Numele Iosif este de origine ebraică și înseamnă „Dumnezeu adaugă”, sau se poate spune „adăugat în familie”. Este posibil ca începuturile acestuia să fie odată cu numele fiului lui Iacob și al Rahelei, vândut, din gelozie, ca sclav de frații săi. Popularitatea sa se datorează faptului că a fost tatăl purtător de grijă al lui Isus. Este venerat în Răsărit încă din secolul al IV-lea, iar în Apus cu puțin înainte de secolul al XI-lea, altfel spus, de când cultul său a început să se răspândească printre creștini.
 
Sfântul Iosif a fost soțul Mariei, capul Sfintei Familii în care s-a născut Isus prin lucrarea Duhului Sfânt. Și orientându-și viața pe urmele unor vise, în care îngerii i-au transmis mesajele Domnului, el a întruchipat un model de paternitate exemplară. Cu siguranță nu a fost un absent. Într-adevăr, a tăcut foarte mult, dar până la sfârșitul celor treizeci de ani de viață ai lui Mesia, a fost mereu alături de Fiul său, cu credință, ascultare și dorință de a accepta planul lui Dumnezeu. Iosif a fost, ca și Maria, un descendent al casei lui David și de viță regală, dar viața l-a obligat să fie un meșter local, să se ocupe cu prelucrarea lemnului.
 
În documentul Congregației pentru Cultul Divin, care i-a inserat numele în Canonul Roman, citim: „Prin grija paternă a lui Isus, sfântul Iosif din Nazaret, pus în fruntea Familiei Domnului, a îndeplinit cu generozitate misiunea primită în cadrul economiei mântuirii”.
 
Sursele istoriei vieții sale sunt Evangheliile după Matei și Luca. Nu se cunosc multe lucruri sigure despre el, mai mult decât ceea ce au relatat canonic evangheliștii Matei și Luca. Cu toate acestea, personalități autoritare precum sfântul Ieronim, sfântul  Augustin și sfântul Toma de Aquino s-au distanțat de multe dintre relatărilor lor legendare.
 
Merită menționată doar o legendă care circula în jurul căsătoriei sale cu Maria. Cu acea ocazie ar fi existat o competiție între aspiranți la mâna tinerei. Această competiție ar fi fost câștigată de Iosif, deoarece ramura uscată care îl reprezenta, conform regulamentului, ar fi înflorit brusc și în mod minunat. Aceasta a însemnat în mod evident că harul răscumpărării a înflorit din Vechiul Testament.

C. L.