„De la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ceasul al nouălea. Iar pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: Elí, Elí, lemá sabactáni?, care înseamnă Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Isus, strigând din nou cu glas puternic, şi-a dat duhul.” (Mt 26,14-27,66)
Toate acestea au avut loc pentru ca Scripturile să se împlinească. Matei, în evanghelia sa, insistă adesea asupra acestui aspect, și anume că tot ceea ce face Isus are loc pentru împlinirea Scripturilor. De ce? Poate că evanghelistul vrea să arate că Isus a făcut ceea ce era scris și că a avut dreptate în legătură cu totul.
În realitate, este vorba de mai mult decât atât. Isus nu improvizează, ci împlinește planul Tatălui, care are ca obiectiv mântuirea omului. De fapt, există un singur plan, așa cum spune Sfântul Paul: „...ca toţi oamenii să se mântuiască” (1 Tim 2,4).
Când ideea de mântuire intră în existența noastră, înțelegem că istoria noastră nu este doar o succesiune de fapte și evenimente umane, ci există, într-un mod inexplicabil, un plan al lui Dumnezeu. Dar este un plan pe care Dumnezeu, în pofida răului pe care îl facem sau îl suferim, îl realizează întotdeauna.
Dacă Dumnezeu a salvat lumea prin cea mai mare crimă, crucea lui Cristos, și a transformat răul pe care l-a suferit în mântuire, credința noastră proclamă că și în cazul unei dureri imense, Dumnezeu o poate face mântuire. Nu este un mecanism automat. Este o ofertă din partea lui Dumnezeu. Crucea în sine este doar un eșafod, Cristos a transformat-o într-un act de iubire. Aceasta este ocazia de față. Există o pătimire în desfășurare, dar ea poate fi trăită în iubire. Istoria noastră rămâne întotdeauna una de mântuire.
Celebrarea acestei duminici, care comemorează intrarea lui Isus în Ierusalim, trebuie să ne introducă pe calea mântuirii omului, care parcurge același traseu care l-a dus la cruce, dar să continue dincolo, pentru că plinătatea mântuirii este în înviere.
Să nu ne oprim la cruce, să nu-l declarăm pe Dumnezeu mort, pentru că el este viu și va manifesta acest lucru în evenimentele care vor urma acestei duminici, pentru că crucea are valoare și eficacitate doar dacă este contemplată ca înviere.
C. L.
