Isus află vestea morții cumplite a lui Ioan Botezătorul (Mt 14,3-12). El este afectat și vrea să fie singur. Acesta este motivul pentru care ia o barcă pentru a merge pe lac.

 

Dar mulțimea nu-l lasă. Când debarcă pe celălalt mal, mulțimea este deja acolo: bolnavi și suferinzi, toți cei care au nevoie de un mântuitor, de o minune, de a simți prezența lui Dumnezeu și a lui Mesia. Drept urmare, Isus nu-i părăsește. Orele trec și apostolii se îngrijorează. Ei vor ca Isus să trimită mulțimea departe. Cu toate acestea, Isus își asumă responsabilitatea: Nu vrea să lase pe nimeni să plece cu stomacul gol. Oferă, fără să țină cont, cu generozitate. Doar Dumnezeu poate da fără să devină sărac.

 

Isus – întruparea lui Dumnezeu cel nemărginit – se comportă precum Dumnezeu Tatăl care l-a dăruit pe el și le cere celor care doresc să-i fie discipoli să facă la fel: „Dați-le voi să mănânce!”

 

Puținul este împărțit și este vorba doar cinci pâini și doi pești. „Dați-le totul”, le spune Isus, iar apostolii le împart, poate cu frică, dar știind bine că Isus nu dezamăgește niciodată. Isus este cel care oferă, apostolii săi sunt cei care oferă, iar astăzi Biserica este cea care se oferă: ea este semnul generozității lui Dumnezeu.

 

C. L.