Întâmpinarea Domnului este celebrată la 2 februarie, la 40 de zile după Crăciun. Este sărbătoarea liturgică a Prezentării lui Isus în Templu, relatată în Evanghelia după Luca (2,22-40), și cunoscută în popor sub numele de Sărbătoarea Luminilor, deoarece în această zi sunt binecuvântate lumânările, simbol al lui Cristos, lumina lumii, așa cum este numit Pruncul Isus de bătrânul profet Simeon: „Au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi gloria poporului tău, Israel!”

Sărbătoarea Luminilor își are originea în Orient, sub numele de „Hypapante – Întâmpinare”. În secolul al VI-lea s-a răspândit în Occident: de la Roma, unde avea un caracter mai penitențial, cu binecuvântarea solemnă și procesiunea lumânărilor care au dat numele sărbătorii.

Această sărbătoare încheia celebrările de Crăciun și, odată cu profeția lui Simeon către Fecioara Maria: „o sabie va străpunge sufletul tău!”, deschide drumul spre Paște.

Pentru o perioadă, această sărbătoare a fost dedicată purificării sfintei Fecioare Maria, în amintirea momentului, relatat în capitolul a doilea al Evangheliei după Luca, atunci când Maria, în conformitate cu legea iudaică, s-a dus la Templul din Ierusalim, la 40 de zile după nașterea lui Isus, pentru a-și oferi fiul întâi născut și a îndeplini ritualul legal al purificării sale. Reforma liturgică din 1960 a restabilit titlul original de „Întâmpinarea Domnului” pentru această celebrare. Conform obiceiului iudaic, o femeie era considerată impură timp de 40 de zile după ce dădea naștere unui copil de sex masculin și trebuia să meargă la templu pentru a se purifica.

C. L.