„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu”.

Liturghia Duminica a II-a după Crăciun prezintă începutul Evangheliei după Ioan, în care se proclamă: „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi”. Cuvântul s-a făcut trup și a venit pe pământ pentru ca să fie ascultat, cunoscut de noi, până la atingerea iubirii Tatălui cu mâinile noastre.

Evanghelistul arată că, din păcate, există un răspuns de respingere și neacceptare din partea oamenilor față de darul iubirii lui Dumnezeu. Cuvântul este lumina, dar oamenii au preferat întunericul; Cuvântul a venit printre ai săi, dar ei nu l-au acceptat. Ei au închis ușa în fața Fiului lui Dumnezeu. Acesta este răul care ne subminează viața și acesta cere de la noi vigilență și atenție din pentru a nu ne lăsa biruiți.

În această duminică, așa cum s-a întâmplat și în ziua de Crăciun, se propune din nou îndemnul din partea Bisericii de a primi acest Cuvânt, acest mister de lumină, pentru a ne salva. Dacă îl primim, dacă îl primim pe Isus, vom crește în cunoaștere și în iubirea Domnului, vom învăța să fim milostivi ca el.

Citirea evangheliei, meditarea asupra ei, aplicarea ei în viața de zi cu zi, sunt cele mai bune metode de a-l cunoaște pe Isus și de a-l duce și altora. Aceasta este vocația și bucuria fiecărui botezat: de a-l arăta și de a-l dărui pe Isus altora; dar pentru a face aceasta trebuie să-l cunoaștem și să-l avem în noi, ca Domn al vieții noastre.

C. L.