Privind nu demult un film, mi-a rămas în memorie o afirmație care m-a pus pe gândite: „Moartea este cea care dă sens vieții”. O afirmație care, la început, m-a derutat, pentru că nu i-am pătruns înțelesul imediat, dar apoi mi-a venit în amintire cuvântul sfântului Ioan Gură de Aur: „În tot ce veți spune, cugetați la clipele cele de pe urmă, și niciodată nu veți păcătui”. Altfel spus, gândul morții ne ajută să trăim în conformitate cu poruncile Domnului.

Gândul morții noastre ar trebui să ne determine să ne gândim și la „cei care au mers înaintea noastră cu semnul credinței și dorm somnul păcii” (Rugăciunea euharistică I). Și întrucât mărturisim în Crezul nostru că credem în învierea morților, după ce la 1 noiembrie am intrat mai profund în împărtășirea sfinților, la 2 noiembrie, Biserica ne îndeamnă să ne amintim de răposați. Același Ioan Gură de Aur scria că „priveliștea mormintelor nu este lipsită de importanță în desăvârșirea înțelepciunii noastre”, de aceea, an de an ne adunăm în cimitire cu gândul pios de a-i pomeni pe înaintașii noștri răposați și de a ne desăvârși în înțelepciune reflectând asupra morții.

Anul acesta însă a fost diferit... Pandemia de Covid-19 și-a pus și aici amprenta, împiedicându-ne, după cum ne-am obișnuit deja, să ne întâlnim printre morminte și să ne rugăm, „dintr-o singură inimă și dintr-un singur suflet” (cf. Fap 4,32) pentru părinți, frați, surori, rude, binefăcători, episcopi, preoți, persoane consacrate și, în general, pentru toți răposații. Cu toate acestea, pentru a ne îndeplini datoria noastră de creștini, nici în acest an nu au lipsit rugăciunile pentru răposați în cimitirele din Chișinău.

În ziua Domnului, la 1 noiembrie, preoții comunității saleziene din capitală, Pr. Andrei Munteanu și Pr. Andrea Ballan, au înălțat invocații pentru răposați în cimitirul „Sfântul Lazăr” (Doina), ritualul fiind celebrat lângă locul de veci al Pr. Bronisław Chodanenok, având alături, cu respectarea tuturor normelor prevăzute de autorități, și câțiva credincioși.

La 2 noiembrie, Preasfințitul Anton Coșa, însoțit de Pr. Mihai Balan și Pr. Gabriel Cochiorca s-au rugat, împreună cu Surorile Euharistice și o mână de enoriași, în cimitirul catolic de pe str. Valea Trandafirilor, între timp, Pr. Petru Ciobanu și Pr. Vasili Cohanovschi rugându-se la cimitirul armenesc, la mormintele preoților Nicolae Szczurek și Valentin Hartmann.

Pentru a suplini cumva această imposibilitate de ne ruga în cimitire, în cadrul sfintelor Liturghii celebrate în bisericile din Chișinău, au fost pomenite numele celor răposați, iar în cele opt zile care urmează Comemorării Tuturor Credincioșilor Răposați, în cadrul liturghiilor vor fi înălțate rugăciuni speciale pentru cei plecați dintre noi.

Vreau să închei cu un alt cuvânt plin de duh al sfântului Ioan Gură de Aur: „Dacă mereu, în fiecare zi, avem conștiința că moartea oricând poate veni, nu vom mai fi grabnici la păcat; nici strălucirile vieții nu vor putea să ne facă să ne mândrim, nici tristețile să ne doboare sau să ne tulbure. Și unele și altele având a se isprăvi acum sau mai târziu”.

Pr. dr. Petru Ciobanu