Luna noiembrie este legată de pomenirea credincioșilor răposați și în special ziua de 2 noiembrie, denumită în mod tradițional „ziua morților”. În realitate, Biserica îi pomenește pe cei care ne-au precedat deja în întâlnirea cu Domnul în fiecare Euharistie, dar în această perioadă memoria lor este mai puternică și mai profundă.

2 noiembrie este o zi în care, când mergi la cimitir, te rogi pentru morți. De fapt, ne rugăm ca morții să sărbătorească viața, pentru că îi credem vii în Domnul, pentru a-i însoți pe calea apropierii de el.

De fapt, prin rugăciune sunt ajutate sufletele care se află în Purgatoriu, ceea ce Catehismul Bisericii Catolice definește astfel: „Cei care mor în harul și prietenia lui Dumnezeu, dar imperfect purificați, deși sunt siguri de mântuirea veșnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfințenia necesară pentru a intra în bucuria cerului ... În virtutea „împărtășirii sfinților”, Biserica îi încredințează pe cei răposați îndurării lui Dumnezeu și oferă pentru ei sufragii, îndeosebi sfânta Jertfă euharistică”.

De fapt, a ne ruga pentru răposați înseamnă a crede că există o viață dincolo de aceasta, că ne vom întâlni cu Domnul, că există o legătură directă între pământ și cer. Dar este, de asemenea, o modalitate de a ne simți mai aproape de oamenii pe care i-am iubit, de a le mulțumi că au fost cu noi, de a învăța din amintirea vieții lor, ceea ce Domnul vrea să ne învețe. Biserica Catolică cere pomenirea răposaților. Într-adevăr, ultima lucrare a îndurării spirituale ne invită să „ne rugăm pentru cei vii și pentru cei morți”.

La 2 noiembrie, Mons. Anton Coșa va merge, însoțit de preoți, la cimitirele din oraș unde sunt înmormântați și credincioși catolici, iar preoții vor face același lucru în toate parohiile diecezei. Împreună cu credincioșii, vor fi înălțate Domnului sufragii, cu prudența și distanțarea pe care le cere acest timp de pandemie.  

C. L.