Înmormântarea este una dintre cele șapte fapte de milostivire trupească indicate în Evanghelia după Matei. Dar poate că și vizitarea cimitirelor, aducerea unei flori, aprinderea unei lumânări la mormântul celor dragi, atingerea pietrelor lor funerare, în Ziua de pomenire a răposaților, poate avea aceeași semnificație.  

 

2 noiembrie este ziua pe care Biserica o dedică pomenirii credincioșilor răposați, zi pe care poporul o mai numește simplu „sărbătoarea morților”. Dar chiar și în cadrul liturghiei zilnice, întotdeauna este oferit un mic spațiu pentru pomenirea morților, prin rugăciuni universale pentru sufletele tuturor celor plecați.  

 

Pomenirea credincioșilor răposați apare deja în secolul al IX-lea, în continuitate cu obiceiul monahal din secolul al VII-lea de a consacra o zi întreagă rugăciunii pentru toți morții. Amalarius, în secolul al IX-lea, plasa deja pomenirea tuturor celor răposați după sfinții care se aflau deja în ceruri. Abia odată cu abatele benedictin sfântul Odilon din Cluny, data de 2 noiembrie a fost consacrată definitiv pomenirii tuturor credincioșilor răposați.  

 

Astfel, toate comunitățile vor vizita în această zi cimitirele, vor fi binecuvântate mormintele, iar toate liturghiile îi vor pomeni pe cei răposați. 

 

Întrucât „sărbătoarea morților” cade într-o zi lucrătoare și, prin urmare, credincioșii nu pot participa, în cimitirele din capitală, celebrările vor avea loc sâmbătă 4 și duminică 5 noiembrie, în prezența episcopului Anton Coșa, a parohilor și a preoților. 

 

Această comemorare va fi un prilej pentru a reflecta asupra temei pastorale a mângâierii spirituale, care trebuie să însoțească suferința celor care au pierdut o persoană dragă și care găsesc mângâiere în credință.

C. L.