Vorbind despre îngeri, referința nu este la bărbați și femei sfinte, binecuvântați sau slujitori ai lui Dumnezeu, ci la duhuri cerești, îngeri păzitori. Această comemorare liturgică datează din anul 1411, când în Spania a fost stabilită o sărbătoare specială dedicată îngerului patron al orașului. Din Spania, această comemorare a trecut în calendarul roman și mai târziu sărbătoarea a fost stabilită definitiv la 2 octombrie. Devoțiunea față de îngerii păzitori, exprimată deja în Sărbătoarea Arhanghelilor Mihail, Gabriel și Rafael, s-a dezvoltat încă din Evul Mediu cu rugăciuni adresate lor.

Fundamentul biblic al protecției lor concrete se găsește în cele două texte citite în timpul sfintei  Liturghii. Primul se găsește în Cartea Exodului, unde Dumnezeu îi spune lui Israel: „Iată, eu trimit un înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te conducă în locul pe care l-am pregătit! Fii atent în prezenţa lui, ascultă-i glasul şi nu te revolta împotriva lui”. Celălalt pasaj, preluat din Evanghelia după Matei, ne amintește de cuvintele lui Isus adresate discipolilor cu privire la copii: „Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri!”

În timpul liturghiei, în Rugăciunea zilei îi cerem lui Dumnezeu „ca în providența sa misterioasă să binevoiască a-i trimite pe sfinții îngeri să ne păzească și să ne dea harul să fim pururi apărați prin ocrotirea lor, și să ne bucurăm în veci alături de ei în ceruri”.

Biserica recomandă, pe bună dreptate, ca fiecare bun creștin în fiecare zi, dimineața și seara, printre altele, să se roage și îngerului păzitor.

C. L.