Vestea cea bună adusă Mariei, Fecioara din Nazaret, este un eveniment fundamental pentru înțelegerea și primirea autentică a misterului Crăciunului. Misterul întrupării Fiului lui Dumnezeu nu ar fi fost posibil fără răspunsul liber și generos al Fecioarei logodite cu Iosif.

În textul evanghelic pot fi evidențiate două elemente. Primul se referă la faptul că Maria este fecioară. Al doilea este că Isus, Fiul ei, va fi numit Fiul Celui Preaînalt, căruia i se va da tronul tatălui său, David.

În primul rând, trebuie spus că, fecioria nu a fost văzută ca o valoare în sine în lumea antică decât ca o pregătire pentru căsătorie. O persoană care a decis să nu transmită viața care îi era dată în dar era considerată sub blestem. Procreația a fost un element indispensabil nu numai pentru societate, ci și pentru a asigura ascultarea de porunca întâi a lui Dumnezeu care spune: „Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă”. Cu toate acestea, transmiterea vieții prin procreație trebuia să fie reglementată de căsătorie.

În acele vremuri, fecioria era mai mult decât o valoare în sine, era o condiție de pregătire pentru o căsătorie rodnică. Dacă Maria este aleasă, este tocmai pentru că se află în această stare. Ea este fecioara pregătită pentru nuntă, cea care a fost păzită, educată și păstrată pentru a fi soție și mamă. Vizitată de mesagerul divin, ea trebuie să accepte un nou mod de a fi fecioară și mamă.

Un al doilea aspect îl privește pe Isus descris ca Fiul care va primi tronul tatălui său, David. Această expresie este un ecou clar al făgăduinței unei descendențe veșnice, pe care regele David a primit-o de la profetul Natan.

Prin Isus, această promisiune este respectată. Nimeni nu devine discipol al lui Isus pentru a fi lăsat la o parte, ci pentru a sta pe tronul vieții cu cel care pentru noi s-a născut, a murit și a înviat.

C. L.