Isus le-a spus discipolilor săi: „Să trecem pe ţărmul celălalt!. Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse. El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” (Mc 4,35-41).

A început atunci o furtună neașteptată deasupra mării. Barca discipolilor risca să fie copleșită de valuri și se lupta cu apele. Isus dormea și părea să nu fie conștient de ceea ce se întâmplă. Dar ce face Învățătorul? El doarme? De câte ori a apărut această întrebare în inimile noastre, adresată lui Dumnezeu. Ce face Dumnezeu? De ce nu intervine, de ce nu mă salvează? De ce continuă să doarmă liniștit în timp ce „barca” se scufundă? Dar el continuă să tacă.

Istoria relatată în pasajul Evangheliei din această duminică ne ajută să găsim răspunsul la această întrebare: Ce face Dumnezeu? Totul începe cu un îndemn al lui Isus: „Să trecem pe ţărmul celălalt”. Nu este doar un îndemn la „mutare” dintr-un loc în altul, ci un îndemn către o „mișcare” interioară mai profundă. „Să trecem pe ţărmul celălalt” înseamnă să ieșim din securitatea noastră personală și să ne deschidem către alte realități, să aducem experiența noastră altora, să mergem spre soluții noi. Și în fața acestui îndemn, discipolii acceptă, și pornesc! Dar câte dificultăți apar în această călătorie!

Marcu enumeră toate detaliile: seara, apoi vântul, marea furtunoasă, barca ce se umplea cu apă. Dar, mai presus de toate, cel mai important și mai neașteptat este faptul că Isus doarme, prezența lui pare aproape inutilă! Și acest lucru îi autorizează pe discipoli să-i reproșeze: „Nu-ţi pasă că pierim?”. Un reproș atât de asemănător cu al noastră, când ne răzvrătim în fața „tăcerii” lui Dumnezeu...

Dar Isus îi ceartă pe discipoli pentru că nu au suficientă credință în el, nu înțeleg încă faptul că Domnul, fie că doarme, fie că veghează, „este cu ei”, în aceeași barcă, ca însoțitor de călătorie. În ciuda timpului petrecut cu el, discipolii nu sunt încă „unul în Cristos”, așa cum spune Lectura a II-a. Doar dacă suntem profund uniți cu el, putem simți prezența lui și înțelege cine este el pentru noi. Numai dacă sunt uniți cu Cristos putem simți puterea și farmecul îndemnului său de a „trece pe ţărmul celălalt!”. Desigur, toate acestea nu se întâmplă fără dificultate. Dar în aceste dificultăți nu suntem singuri: Isus continuă să-și facă auzită prezența și vocea liniștitoare.

Doamne, crește-ne credința în tine, astfel încât să te putem urma în fiecare zi „spre ţărmul celălalt”!

C. L.