Evanghelistul Marcu insistă mult asupra neînțelegerii apostolilor, care tot nu înțeleg în pofida timpului petrecut cu Isus. Există ceva profund în acest contrast dintre cuvintele lui Isus și încăpățânarea apostolilor, ceva important care se întoarce la experiența istorică a lui Isus cu cei mai apropiați discipoli ai săi.
Aceste neînțelegeri au condus la cereri în contradicție cu logica Împărăției cerurilor, de natură să genereze conflicte și nemulțumiri în rândul celor Doisprezece, după cum relatează în mod explicit fragmentul evanghelic, care îi pune pe cei doi frați în conflict cu ceilalți zece. Poate că fiii lui Zebedeu au fost de bună credință, deși arată că nu au înțeles natura și misiunea lui Isus pe care îl iubeau și pentru care lăsaseră totul.
Poate cineva să lase totul pentru o vocație și să nu înțeleagă pe cine urmează?
Isus propune o comunitate fără ierarhie de putere a cărei singură regulă este să slujească, până la punctul de a-și oferi viața pentru frații săi, bând paharul până la ultima picătură. În mod paradoxal, conducătorii vor avea o singură misiune: să slujească.
Prototipul său este Mesia, care a devenit Fiul Omului, slujitorul tuturor slujitorilor, pentru a căror răscumpărare oferă ceea ce posedă și ceea ce este: totul.
El tocmai și-a formulat proiectul comunitar, carta sa „constituțională”, la care trebuie să adere toți participanții: fiecare este slujitorul tuturor.
C. L.
