Cine știe multe despre munca grea a păstor?
Meseria de păstor a fost și este o artă complexă. Păstorul trăiește într-o relație de reciprocitate cu turma. Alături de oile grase și sănătoase, există și câteva oi fragile. Așadar, bunul păstor este cel care și-a dezvoltat capacitatea de a avea grijă de întreaga turmă, care și-a lărgit privirea pentru a le include pe toate, începând cu ultima, a proteja și oile din alte turme.
Lucrătorul năimit, în schimb, are grijă doar de cele puternice și de cele grase și nu protejează întreaga turmă. Primul indicator al bunătății unui păstor nu este laptele sau lâna pe care o obține de la oi, ci echilibrul și armonia întregii turme.
Munca bunului păstor este altfel, iar scopul său nu este profitul maxim, pentru că, dacă ar fi așa, nu ar mai avea rost să consacre energie și grijă oilor mai fragile și marginale. Cultura păstorului este cultura binelui comun, adică a binelui fiecăruia, a întregii turme și a fiecărei oi.
Grija pentru binele comun nu poate exclude pe nimeni, pentru că fiecare individ este legat de toți ceilalți, iar pierderea unei singure oi echivalează cu un eșec general. Logica ce ghidează acțiunea păstorului nu este cea a meritului, ci cea a necesității, care indică ordinea, prioritățile și ierarhiile de intervenție. Oaia grasă și puternică nu are mai mult merit decât cea slabă și rănită și chiar dacă ar avea nu ar fi preferată pentru meritele sale; cea slabă absoarbe mai multă grijă doar pentru că are mai multă nevoie decât cea puternică.
C. L.
