Fericita Ana Maria Emmerich (1774-1824), vizionară germană, în viziunile de care a fost învrednicită, scrie următoarele: „Dis-de-dimineață, Ioachim, Zaharia și alții s-au îndreptat spre templu și era urmați la scurtă distanță de Ana... și sfânta copilă Maria. Pentru a trece pe sub Poarta de Aur, era nevoie să urci o scară cu cincisprezece trepte. Maria trebuia să fie condusă de mână, dar ea n-a vrut, din contră, plină de fervoare, a urcat rapid toate treptele, fără să se poticnească”.

Această viziune se referă la comemorarea Prezentării la Templu a Fecioarei, pe care Biserica o amintește la 21 noiembrie. Această sărbătoare se află în strânsă legătură cu Prezentarea la Templu a lui Isus, pe care o celebrăm la 2 februarie, dorind astfel să se arate legătura strânsă care există între Mamă și Fiu. Rădăcinile sărbătorii din 21 noiembrie coboară în secolul al V-lea și este legată de dedicarea bisericii „Sfânta Maria cea Nouă” din Ierusalim din anul 543. Relatările despre măreția sărbătoririi Prezentării Fecioarei la Templu ajunse în Occident, l-a determinat pe Papa Grigore al XI-lea (1371-1378) să introducă această comemorare și în Biserica Catolică, devenind obligatorie prin decizia Papei Sixt al V-lea din anul 1585.

Semnificația centrală a sărbătorii este consacrarea de sine – „plină de fervoare, a urcat rapid toate treptele” – a Celei care avea să fie numită „plină de har” (Lc 1,28), devenind Mama Răscumpărătorului. Să privim la exemplul Mariei de se dărui Domnului, să fim și noi, asemenea ei, cu totul ai Domnului, și să o rugăm să ne prezinte odată în Templul sfânt, care este împărăția spre care ar trebui să ne fie îndreptate speranțele și ochii. Amin.

Pr. dr. Petru Ciobanu