Ne aflăm în Duminica a IV-a din Advent și Crăciunul se apropie.

 

Profetul Miheia subliniază Betleemul, mic, dar casă a regelui: este orașul lui David și locul unde se va naște Mântuitorul. Momentul în care Maria va da naștere va schimba istoria și va aduce pace în lume, pentru că Fiul însuși va fi Pacea. 

 

Psalmistul îl cheamă pe Domnul să se arate, iar scrisoarea către Evrei declară această rugăciune ascultată, amintind că mântuirea vine prin trupul și sângele lui Cristos, prin marele mister al întrupării sale.

 

Maria tocmai a primit vestirea îngerului. Ea a aflat că Elisabeta, ruda ei, deși sterilă și înaintată în vârstă, este însărcinată în a șasea lună. În lumina acestei vești, Maria parcurge drumul Adventului: ea este primul discipol și apostol al Fiului ei. 

 

Adevărata măreție a Mariei nu constă în faptul că l-a conceput și l-a născut pe Isus, ci în faptul că a crezut Cuvântul puternic al lui Dumnezeu, astfel încât acesta s-a împlinit în ea și a devenit Viața însăși: acest lucru îl va spune și Isus când îi va declara binecuvântați pe cei care îi ascultă Cuvântul și îi va numi frați, surori și mamă.

 

În cei care cred în El, misterul Crăciunului se repetă, deoarece credința în Cuvântul lui Cristos îi face pe oameni să persevereze în speranță dincolo de orice posibilități umane. Astfel, viața adevărată, care nu are sfârșit, este reînnoită. Astfel, în fiecare zi și în fiecare om, Cristos, Cuvântul, renaște.

 

Iar noi, știm să trăim Crăciunul crezând cu tărie în Cuvântul mântuirii? Se vede această credință în noi, așa cum s-a văzut în Maria și în Botezător? Trezim noi bucuria care vine din vestirea lui Cristos? Dacă vrem să trăim Crăciunul, generând viață nouă în noaptea istoriei, trebuie să învățăm de la Maria: ea, numai ea, este cea care ne învață cum să-l purtăm pe Isus, în certitudinea că el trăiește în noi, în smerenia cotidiană a vieții noastre. 

C. L.