La 22 februarie, Biserica Catolică celebrează Catedra Sfântului Apostol Petru. Este ziua în care este reamintită misiunea încredințată de Isus apostolului Petru: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea”.
 
În realitate, istoria ne-a transmis existența a două catedre ale Apostolului: înainte de călătoria și martiriul său la Roma, catedra lui Petru a fost la Antiohia. Iar Biserica celebra aceste două sărbători la două date diferite: 18 ianuarie (Roma) și 22 februarie (Antiohia). Reforma calendarului a unificat cele două comemorări la 22 februarie.
 
Catedra Sfântului Petru indică, așadar, poziția sa preeminentă în colegiul apostolic, demonstrată de voința explicită a lui Isus, care îi încredințează misiunea de păstorire a turmei, adică de a îndruma noul popor al lui Dumnezeu, Biserica. Această învestitură acordată de Cristos, este reafirmată după înviere. Într-adevăr, îl vedem pe sfântul Petru jucând rolul principal după înălțarea lui Isus. El prezidează alegerea lui Matia și, în numele tuturor, în ziua de Rusalii, vorbește mulțimii, iar mai târziu și în fața Sinedriului. Însuși Irod Agripa știe că ar da o lovitură fatală Bisericii prin eliminarea capului ei, sfântul Petru.
 
Sărbătoarea liturgică a Catedrei Sfântului Petru, nu-l înalță pe omul sau pe apostolul atât de important, pe cât de uman prin greșelile sale, ci readuce în centru cel mai autentic sens al autorității creștine.
 
Într-adevăr, catedra este semnul unei înalte „poziții ierarhice”, cea a episcopului, dar liturgia amintește că aceasta se bazează pe un mandat, o misiune care trebuie îndeplinită cu fidelitate. Cristos este cel care îi încredințează lui Petru turma sa, alegându-l ca piatră de temelie, adică cel care îndeplinește slujirea de întărire a tuturor celorlalți. Evanghelia după Ioan (21,1-19) arată singurul criteriu pentru exercitarea acestei autorități: a-l iubi pe Cristos.

C. L.