Vicențiu din Zaragoza, diacon și martir, în fața persecutorilor apără evanghelia prin gesturi și cuvinte. De fapt, pentru acest sfânt slujirea evangheliei însemna nu doar a se îngriji de cei mai săraci, ci și de a ști să apere prin cuvinte credința în Cristos în fața atacurilor lumii, care ar fi vrut să excludă și să reducă la tăcere mesajul creștin.
Astfel a făcut sfântul Vicențiu din Zaragoza, diacon și martirul, unul dintre cei mai scumpi martori ai fidelității din Biserica spaniole. A crescut alături de episcopul Valeriu, care, pentru calitățile sale de orator, l-a dorit ca prim diacon. Vicențiu a devenit astfel cel mai apropiat colaborator al păstorului și chiar a fost pus în situația de a vorbi în numele lui în fața persecutorilor.
Într-adevăr, în anul 304 a izbucnit o persecuție foarte dură a creștinilor decretată de împăratul Dioclețian. Episcopul și diaconul au fost arestați și judecați: Vicențiu s-a făcut imediat observat datorită capacității sale de a vorbi și de a-și apăra propria credință. De aceea a fost luat ca țintă și a devenit obiectul unor torturi groaznice care i-au provocat moartea.
La Valencia, în memoria lor a fost ridicată o biserică și sub altarul principal au fost depuse rămășițele lor pământești. Odată cu invazia arabilor, osemintele martirului au fost duse într-un loc sigur în Portugalia. O legendă povestește că, în timpul călătoriei pe mare, pe prora și pupa acelei corăbii s-au așezat niște păsări poate pentru a-l apăra pe sfântul martir. După sosirea în oraș, trupul neînsuflețit a fost depus în biserica „Sf. Iust și Sfânta Rufina” și apoi transportat până la catedrală.
Sfântul Vicențiu este protectorul orfanilor, văduvelor și al săracilor, este biruitorul, cel care învinge răul, oricare ar fi acesta. Sfântul Vicențiu este, de asemenea, și patronul Lisabonei.
C.L.