„Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu”.
 
Isus ne spune că nu ascultarea produce iubire, ci invers. În viața spirituală, ascultarea este cu siguranță foarte importantă, dar ascultarea deplină și completă decurge din iubire, nu invers. Există o ascultare servilă și o ascultare „înaltă”, care își are originea în recunoștință și afecțiune. Textul descrie acest proces nobil. Dacă cineva îl iubește pe Isus, atunci „respectă” cuvântul său, ține la ceea ce i-a spus Isus.
 
Și Isus continuă: „Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el”. Dumnezeu își va „face locuință” în acea persoană, o prezență în viața și acțiunile zilnice. Și aceasta este experiența îndrumării Duhului Sfânt sau a Mângâietorului, care înseamnă "cel care este chemat aproape".
 
Potrivit lui Isus, Mângâietorul face două lucruri: „Vă va învăţa toate” și „vă va aminti toate câte vi le-am spus eu”. Învățarea și reamintirea.
 
Învîțarea nu este atât de simplă, și problema este că adesea credem că nu avem nimic de învățat. De exemplu, credem că știm deja ce este iubirea, dar iubirea nu poate fi niciodată învățată suficient, este o artă mereu nouă. Pentru a iubi trebuie să o luăm de la capăt în fiecare zi și avem nevoie ca Duhul Sfânt ca să ne învețe cum.
 
Dar ce învățăm noi de la Duhul Sfânt? Cum să ne rugăm? Cum să ne comportăm? Da, și asta; dar Isus spune că misiunea Duhului este de a învăța totul! Trebuie să învățăm din nou și din nou tot ceea ce facem. Ceea ce este frumos în viața creștină este că este o descoperire continuă! Totul în noi trebuie să fie reînnoit continuu de Duhul Sfânt!
 
Cealaltă misiune a Duhului este să ne reamintească ceea ce a spus Isus. Acest lucru este esențial, deoarece prin cuvântul lui Cristos suntem născuți din nou și primim substanță. Dumnezeu ne-a vorbit încă din copilărie și câte mai avem de înțeles și de descoperit despre trecutul nostru! Mai ales ceea ce poate am respins în acele evenimente în care Dumnezeu ne-a spus ceva, dar noi nu am acceptat încă. Duhul este stăpânul memoriei și al citirii trecutului, care scoate la lumină și învăluie existența noastră în adevărul său.

C. L..