Sfântul Pius, pe nume Francesco Forgione, s-a născut la Pietrelcina (Italia) la 25 mai 1887. La 22 ianuarie 1903, la vârsta de 16 ani, a intrat în mănăstirea franciscană și a luat numele fratelui Pio din Pietrelcina. A devenit preot la 10 august 1910. În 1916, superiorii s-au gândit să-l transfere la San Giovanni Rotondo, și în mănăstirea Santa Maria delle Grazie, Padre Pio a început o cale extraordinară în calitate de făcător de minuni și apostol al confesionalului. La 20 septembrie 1918, el primește stigmatele Patimii lui Cristos, care vor rămân deschise, dureroase și sângerând timp de 50 de ani. A murit pe 23 septembrie 1968, la vârsta de 81 de ani. Declarat venerabil în 1997 și beatificat în 1999, a fost canonizat în 2002.

 

Învățăturile sale sunt încă vii. Ele pot fi găsite în Epistolarul său și în biografii, dar mai presus de toate aceasta este moștenirea pe care am primit-o de la Padre Pio: misiunea de a ne sfinți pe noi înșine și de a sfinți, de-a lungul căii care duce la sfințenie: rugăciunea și caritatea.

 

S-ar putea spune că atât în ​​viață, cât și în moarte, spiritualitatea lui Padre Pio este rezumată în două cuvinte: Isus și Maria. Cu o oră înainte de moarte, a repetat mereu aceste două cuvinte până când a fost epuizat: Isus și Maria. Răstignirea și Rozariul, Isus și Maria, Euharistia și iubirea pentru frați sunt esențiale în toată dinamica vieții și a lucrărilor lui Padre Pio. Frate al lui Isus într-un mod excepțional și fiu al Mariei într-un mod excepțional.

 

Ioan Paul al II-lea spusese despre Padre Pio: atlet al păcii lumii contemporane. Padre Pio, cu devotament față de Crucifix, a participat la acțiunea Celui care l-a împăcat pe Dumnezeu cu omul și pe om cu Dumnezeu. Padre Pio, care a fost pe cruce 58 de ani, 8 ani invizibil; răstignit într-un mod vizibil timp de 50 de ani, el acolo, pe cruce, a făcut, într-un mod anume, această slujire a suferinței, a împăcării a toate și a tuturor cu Dumnezeu și a lui Dumnezeu cu creația sa.

 

C. L.