Bartolomeu a fost unul dintre primi discipoli ai lui Isus, iar evanghelistul Ioan este cel care ne spune despre adeziunea sa la numărul celor doisprezece, nu la fel de imediată ca și a celorlalți. Filip, care era din aceeași țară, îi spune cu entuziasm: „L-am găsit pe cel despre care au scris Moise în Lege şi Profeţii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret”. Bartolomeu răspunde: „ Poate fi ceva bun din Nazaret?”. Dar apoi se duce să vadă și îl aude pe Isus spunând: „ Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie!”. Și apoi întreabă cum de îl cunoaște, iar Isus îi răspunde: „Înainte de a te fi chemat Filip, te-am văzut stând sub smochin”.

Apoi îl găsim pe Bartolomeu împreună cu ceilalți unsprezece apostoli, în timp ce cartea Faptele Apostolilor subliniază că ucenicii erau împreună în Ierusalim: „ Ei erau stăruitori în învățătura apostolilor și în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii și la rugăciune”. După acest citat, anonimatul cade asupra lui și doar legende nesigure din punct de vedere istoric vorbesc despre el. Acestea prezintă figura misionară a lui Bartolomeu în zone precum India și Armenia.

Dar alte surse îl poziționează în regiuni apropiate de Eriopia sau Yemen, sau în Mesopotamia, pe malul Mării Negre, unde sfântul Andrei și sfântul Matei l-au însoțit; dar nu lipsesc dovezile care indică și oazele Egiptului ca loc al activității sale apostolice.

Informațiile legate de osemintele sale nu sunt sigure: după diverse legende din Orient, în secolul al VII-lea au ajuns în Italia, unde au fost așezate într-o biserică dedicate lui. În schimb, craniul apostolului a ajuns la Frankfurt pe Main în 1238.

Având în vedere felul de martiriu pe care l-a suferit, el este unul dintre patronii tăbăcarilor și legătorilor de cărți.

C.L.