Sfântul Bartolomeu este un discipol al lui Cristos, unul dintre cei doisprezece, adică unul dintre cei care l-au urmat de la început pe Isus în viața publică. Potrivit majorității savanților, numele potrivit al acestui apostol ar fi Natanaél (în ebraică „darul lui Dumnezeu”): așa este indicat în Evanghelia după Ioan. Nu știm prea multe despre el, cu excepția faptului că, la fel ca Simon și Andrei, a fost pescar și putem presupune că, înainte de a-L întâlni pe Isus, a făcut parte din grupul lui Ioan Botezătorul.

 

Dar în Evanghelia după Ioan găsim un episod în care el este protagonistul și care oferă numeroase puncte de reflecție: este chemarea apostolului. Natanaél este așezat la umbra unui smochin când i se alătură prietenul Filip, care îi spune cu entuziasm: „L-am găsit pe cel despre care au scris Moise, în Lege, şi Profeţii, pe Isus, fiul lui Iosíf din Nazarét”. Bartolomeu este totuși bănuitor, atât de mult încât răspunde cu neîncredere: „Poate fi ceva bun din Nazarét?”.

 

Este un om concret și nu i se pare credibil că un loc mizerabil ar fi putut da naștere lui Mesia. Întâlnindu-l, Isus spune despre el: „Iată cu adevărat un israelít în care nu este viclenie!”. Este o atestare extraordinară de încredere care nu are egal în toate Evangheliile. Acesta, de fapt, este surprins și întreabă: „De unde mă cunoşti?”. Și Isus: „Înainte de a te fi chemat Fílip, te-am văzut stând sub smochin”. Această propoziție atinge profund inima lui Bartolomeu. Scepticul Natanaél se transformă într-un adept fervent al lui Cristos: „Rabbí, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israél!” Însă acum Învățătorul este cel care oprește tonurile: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”.

 

La sfârșitul acestui dialog, Bartolomeu se întoarce în umbră, pentru a reapărea din când în când: îl regăsim din nou în Ierusalim, după Rusalii, printre cei care, așa cum se spune în Faptele Apostolilor, sunt „asiduu și unanim în rugăciune”.     

 

C. L.