Acest gigant al spiritualității moderne s-a născut la Savoia (Franța) la castelul din Sales, la 21 august 1567, într-o familie de nobili. A fost destinat să devină magistrat, dar mai apoi, ascultător la chemarea lui Dumnezeu, a primit o educație culturală rafinată, la început la Annecy, pe urmă la Paris și, în sfârșit, la Padova, unde a absolvit Facultatea de Drept civil și bisericesc în 1591.

După ce a refuzat funcția de senator de Chambéry, a fost hirotonit preot și a acceptat de la episcopul său misiunea grea și periculoasă de reevanghelizare la Chablais (partea cea mai de nord a Savoiei), care trecuse la calvinism.

Predica sa convingătoare și zelul neobosit, susținut de curajul de a înfrunta osteneli și pericole pentru viața sa, i-au adus numeroase convertiri la catolicism. La 32 de ani a fost numit episcop auxiliar de Annecy, iar trei ani mai târziu episcop titular de Geneva, cu reședința la Annecy.

Pe lângă că activa ca păstor plin de zel și director spiritual, a înființat, împreună cu sfânta Francisca Frémyot de Chantal, Ordinul Vizitării, pe care l-a imaginat astfel încât să le permită călugărițelor să meargă la casele săracilor și bolnavilor pentru a-i sluji. Mai apoi, contrar voinței sale, ordinul a fost închis.

Pentru ca predica sa să ajungă la cât mai mulți oameni, a instituit sistemul de publicare și afișare în locurile publice a „afișelor” compuse într-un stil abil și foarte eficient. Această intuiție, care a dat roade considerabile încât a dus la prăbușirea „bastionului” calvinist, i-a adus sfântului Francisc meritul de a fi indicat, în 1923 de Pius al XI-lea, patron al ziariștilor și scriitorilor catolici.

Până în ultima zi a vieții sale, Francisc a oferit o mărturie clară a ceea ce înseamnă să-i iubești pe Dumnezeu și pe frați. Moartea îl surprinde la Lyon, la 28 decembrie 1622. A fost canonizat în 1665; mai târziu fiind proclamat învățător al Bisericii (1877).

C.L.