Filozoful danez Søren Kierkegaard scrie că „atunci când moare un despot, ia sfârșit și puterea lui; când se stinge un martir, stăpânirea lui abia începe”. Cât adevăr cuprind aceste cuvinte! Câți sunt cei care-și mai amintesc de tiranii care și-au spălat mâinile în sângele creștinilor? Cine știe astăzi despre niște despoți ca Tu Duc, Gia Long sau Minh Man? Poate doar istoricii. Însă Biserica își amintește și poartă peste timp victimele acestor împărați.

Este vorba de 117 martiri vietnamezi, pe care îi sărbătorim la 24 noiembrie, care au fost uciși din ură pentru credința creștină între anii 1745 și 1862. Opt dintre acești martiri erau episcopi, 50 erau preoți și 59 de laici; 96 erau vietnamezi, 10 erau dominicani spanioli și 11 francezi din cadrul Societății pentru Misiunile Externe din Paris. 75 dintre ei au fost martirizați prin decapitare, ceilalți au fost arși de vii, strangulați sau au murit în temniță din cauza torturilor.

Dintre cei 117 martiri vietnamezi, 64 au fost beatificați de Papa Leon al XIII-lea la 27 mai 1900; 8 de Papa Pius al X-lea la 20 mai 1906, alți 20 tot de el la 2 mai 1909; la 29 aprilie 1951 25 dintre ei au fost beatificați de Papa Pius a XII-lea. Au fost canonizați de Papa Ioan Paul al II-lea la 19 iunie 1988.

Capul acestui grup de martiri este considerat preotul vietnamez Andrei Dung-Lac, decapitat la 21 decembrie 1839. Alte nume menționate în formula de canonizare au cele ale lui Toma Tran Van Thien, seminarist, Emanuel Le Van Phung, catehet și tată de familie, Ieronim Hermosilla, episcop spaniol și Jean-Théophane Vénard, preot francez.

În această zi și în această perioadă dificilă ce pare să ne martirizeze, să-i cerem lui Dumnezeu, prin mijlocirea acestor martiri glorioși ai lui Cristos, harul de a rămâne perseverenți în credință, pentru că, după expresia lui Paul Le-Bao-Tinh, unul dintre martiri: „Veșnică este îndurarea lui!” (Ps 135,3)

Pr. dr. Petru Ciobanu