Isus a spus: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Cel plătit şi care nu este păstor, căruia nu-i aparţin oile, vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le împrăştie” (In 10,11-18).
 
Dar cum îl deosebești pe Bunul Păstor de cel plătit? În fața lupului, sau chiar mai bine în fața pericolului, adică atunci când trebuie să faci ceva care necesită curaj și mai presus de toate iubire. Cel care face doar ceea pentru ce este plătit nu cunoaște iubirea. Chiar și binele poate fi făcut în mod fals pentru glorie deșartă sau perfecționism.

Sunt două figuri radical diferite. Ceea ce le separă este tipul de relație cu oile: oile nu-i aparțin angajatului, în schimb, există o legătură de apartenență între păstor și oi. În momentul pericolului și odată cu sosirea lupului angajatul fuge, pentru că oile nu îi aparțin.

Păstorul, în schimb, este cel care este gata să-și dea viața pentru oi și nu fuge. Isus este păstorul cel bun care își dă viața pentru oi. Diferența dintre cele două figuri este dată de capacitatea de a iubi, și astfel înțelegem relația noastră cu Isus, ce are ca referință iubirea care ne leagă de el. Dar aceasta este și misiunea pe care a primit-o de la Tatăl: să-și dea viața!

Sărbătoarea Paștelui a transmis acest mesaj: nimeni nu i-a luat viața lui Isus, dar el i-a dat-o, și este un dar care izvorăște din iubirea sa pentru om.

C. L.