Această sărbătoare proprie Bisericii latine, era deja prezentă în Italia în secolul al VIII-lea și intră în calendarul Roman la finele secolului al X-lea. Aceasta încheie în mod semnificativ săptămîna rugăciunii pentru unitatea creștinilor, amintind că nu există  ecumenism adevărat fără convertire.

 

Evenimentul este descris explicit în Faptele Apostolilor și subliniat implicit în unele scrisori ale sfântului Paul. Faptele Apostolilor descriu narațiunea  evenimentului, relatat din nou de Paul însuși, fie la sfîrșitul încercării de linșaj la Ierusalim (Fap 22,6-11), fie în timpul înfățișării la Cesareea în fața regelui Agripa (Fap 26,12-18):

 

„Dar Saul, tot plănuind ameninţare şi crimă împotriva discipolilor Domnului, a mers la marele preot şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damásc ca să-i aducă legaţi la Ierusalím pe cei pe care i-ar fi găsit în această credinţă, fie bărbaţi, fie femei. Şi, în timpul călătoriei, pe când se apropia de Damásc, dintr-odată l-a învăluit o lumină din cer. Căzut la pământ, a auzit un glas care-i spunea: „Saul, Saul! De ce mă persecuţi?”. El a răspuns: „Cine eşti, Doamne?”. El i-a zis: „Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi. Dar ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci!”. Iar oamenii care îl însoţeau au rămas înmărmuriţi, pentru că auzeau glasul, dar nu vedeau pe nimeni. Atunci Saul s-a ridicat de la pământ, şi, deschizându-şi ochii, nu vedea nimic. L-au luat de mână şi l-au dus în Damásc. Şi timp de trei zile a rămas fără vedere, nu a mâncat şi nu a băut nimic.”

 

Această experiență a lui Cristos pe drumul Damascului, pe care el o compară cu experiența pascală a celor doisprezece și cu fulgerarea primei lumini a creării, va fi „motivul central” al predicii sale orale și scrise. Cele treisprezece scrisori care ne-au parvenit, fiecare descoperă sufletul său cu aprinderi repezi, ne fac să întrevedem minunea harului înfăptuită pe drumul Damascului. Sfântul Paul va trage din această experiență următoarea concluzie: „Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi”, între care eu sunt primul; de aceea am aflat îndurare pentru ca Cristos Isus să-şi arate mai întâi în mine toată îndelunga lui răbdare, făcând din mine un model pentru cei care aveau să creadă în el spre viaţa veşnică.”.

 

C. L.