Importanța convertirii „învățătorului neamurilor”, adică a sfântului Paul, pe care Biserica o comemorează astăzi, se poate vedea în cele trei relatări din Faptele Apostolilor, unde aflăm ce s-a întâmplat pe drumul Damascului, unde un om de o credință incontestabilă, care respecta legea iudaică ca un bun fariseu, face o schimbare radicală, transformându-se dintr-un persecutor al creștinilor într-un propovăduitor eroic și neobosit al Evangheliei, până la a plăti cu martiriul alegerea sa de viață.

 

Trebuie de menționat că relatarea biblică ne oferă nu numai cronica experienței personale a lui Paul, ci și o importantă fază de tranziție în istoria Bisericii primare, deoarece Luca (autorul Faptelor Apostolilor) încadrează evenimentul în vastul proiect al primei expansiuni misionare creștine, care începe cu persecuția în care sfântul Ștefan este omorât cu pietre în calitate de primul martir.

 

Saul, de fapt, a fost unul dintre cei care au aprobat uciderea lui Ștefan, iar el a fost chemat să preia moștenirea acestuia după întâlnirea sa cu Cristos pe drumul Damascului, întâlnire care a fost nu numai transformatoare și fundamentală, ci și punctul de referință unificator pentru întreaga sa activitate de evanghelizare.

 

Alegerea acestei sărbători ca încheiere a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor este foarte potrivită și în concordanță cu dimensiunea universalistă a acestei convertiri. În aceeași zi, Biserica asociază memoria apostolului cu cea a sfântului Anania, creștinul definit în Faptele Apostolilor ca fiind „un om pios după lege, despre care toți iudeii din Damasc au dat mărturie”, pe care Domnul îl trimite la Saul și care, punându-și mâinile peste el, îi redă vederea și îl botează.

C. L.