Relatarea lui Ioan despre înmulțirea pâinilor și a peștilor are două aspecte particulare: amintirea Paștelui și faptul că Isus îi conduce pe discipolii săi să ia în considerare problema foametei mulțimilor. Textul spune: „ De fapt, el ştia ce avea de gând să facă”.

Apoi, Mântuitorul l-a intrebat pe Filip unde poate fi găsită mâncare pentru mulțimea respectivă. Iar Filip este pus în situația de a-și da seama că nu are suficiente resurse. După aceea, se dovedește că există un băiat care are cinci pâini și doi pești. „ Însă ce sunt acestea pentru atâţia?”. Isus a vrut să-i aducă în acest punct: să-i facă pe ucenici să se descurce cu ceea ce le depășește. Celelalte Evanghelii spun că discipolii propun să trimită mulțimile acasă înainte să apară problema alimentelor.

Dacă Biserica este doar locul posibilului, la ce folosește referirea la un om înviat din morți? Există tentația de a citi totul ca o morală, ca o serie de precepte etice care trebuie aplicate pentru a avea dreptate! Dar Biserica este trupul lui Cristos, unde cineva experimentează viața veșnică, ceea ce nu se măsoară conform puterii noastre. În mâinile noastre cinci pâini și doi pești sunt puține, dar în mâinile lui Isus sunt mult mai mult! Devin manifestarea Paștelui său, când viața este trasă din moarte, mult din puțin, abundență din lipsă.

Fiecare viață creștină este o chemare la experiența de a vedea sărăcia care devine bogăție. Dar este necesar să oferim pâinile și peștii lui Isus. Deoarece El le împarte după bunul plac, apoi vor deveni multe, până la refuz. De ce se răcesc căsătoriile, slujirea este obositoare, copiii își pierd credința și comunitățile ecleziale pot fi la marginea colapsului? Pentru că nu au curajul să pună totul în mâinile lui Dumnezeu și atunci rămân în mediocritate. Dar dacă dăm totul în mâinile lui Isus, atunci totul prinde o altă turnură.

Pentru a hrăni această lume rănită nu trebuie să fim dotați, cine știe cât de mult, ci să știm să ne predăm lui Cristos. Lumea are nevoie de creștini care își oferă viața în mâinile lui Isus, pentru că El singur poate să facă minuni cu adevărat.

C. L.