Perioada în care trăim este marcată de o evoluție tehnologică, cu consecințe pozitive incontestabile, dar și cu repercusiuni antropologice grave. Copiii care cresc atașați de ecranele tabletelor sau telefoanelor suferă nu puține daune, nu mai au o gândire proprie, ci sunt condiționați de imaginile pe care le primesc.
Această problemă gravă este adusă în discuție în Evanghelia din această duminică, unde este vorba de un om bogat „un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi petrecea în fiecare zi cu mare fast”, fără să-și dea seama unde îl duc aceste satisfacții. Și noi, împliniți de tot ceea ce vine din lume, pierdem conștiința consecințelor, devenind orbi și surzi. Pe jos, în același loc, se află și săracul Lazăr, care trăiește înconjurat de oameni care nu-l văd, pentru că sunt prea ocupați cu omul bogat. Detaliul câinilor care-i ling rănile este remarcabil: este vorba de actul de vindecare pe care animalele l-au întreprins pentru acest biet om ignorat de alți oameni.
Lectura întâi din această duminică este un pasaj din Cartea profetului Amos, care vorbește despre cei „fără griji”, adică „fără probleme”, a căror veselie se termină prost.
Unde ne duce atașamentul față de lume? Este nevoie de discernământ și înțelepciune pentru a pune întrebarea: dacă fac, gândesc, aleg asta sau alta, unde mă va duce? „Te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin”, îi spune bogatul, din exilul său infernal, tatălui său Abraham, căci și frații săi merg pe drumul autodistrugerii.
Abraham îi răspunde: „Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge”. Este un răspuns tragic: bunul simț pur și simplu nu există. Nici dacă apare Cristos cel înviat. Pentru ca bunul simț să funcționeze din nou, acesta trebuie folosit.
Dumnezeu ne trimite adesea crucea, durerea și disconfortul tocmai pentru ca noi să deschidem ochii, să începem să ascultăm din nou și să ne întoarcem la noi înșine. În acest fel înțelegem unde ne îndreptăm și ne schimbăm calea.
C. L.
