Fiecare dintre noi are nevoie de însoțitori, prieteni, oameni cu care să împărtășească aventura vieții și care să ne ajute în misiunea noastră și în viața de zi cu zi. Și așa a ajuns și Evanghelia la marginile lumii: prin lucrarea prietenilor și a însoțitorilor precum au fost sfinții Timotei și Tit, cei mai apropiați colaboratori ai sfântului Paul, apostolul neamurilor, care le va trimite apoi singurele scrisori din Noul Testament adresate persoanelor, și nu comunităților.

 

Timotei s-a născut în Listra, dintr-un tată păgân și o mamă iudee, l-a întâlnit pe Paul în tinerețe și apoi l-a însoțit în Asia Mică, devenind în cele din urmă episcop de Efes.

 

La rândul său, Tit era de origine greacă și s-a convertit după ce l-a întâlnit pe Paul în timpul uneia dintre călătoriile sale; ulterior a devenit episcop în insula Creta.

 

Atât Timotei, cât și Tit au participat la Conciliul apostolic din Ierusalim și, împreună, au reprezentat cele două „suflete” ale tinerei comunității creștine: una legată de tradiția evreiască și una deschisă popoarelor păgâne. Mai mult, cei doi episcopi reprezintă cele două fețe ale misiunii apostolului printre neamuri: cea a vestirii printre evrei și cea a evanghelizării păgânilor.

 

Cei doi sfinți episcopi, Timotei și Tit, ne învață că „slujirea evangheliei cu generozitate presupune și o slujire a Bisericii”. Cu aceste cuvinte, în anul 2006, Benedict al XVI-lea a reamintit figura celor mai apropiați colaboratori ai sfântului Paul. Ei dau mărturie că vestirea este misiunea principală a comunității credincioșilor și este în același timp, o slujire a comunității.

C. L.