Cultul părinților Fecioarei Maria a fost târziu în Occident, începând în jurul anilor 900-1000, în timp ce în Orientul creștin deja în secolul al VI-lea au existat manifestări liturgice semnificative.

Nu există nicio urmă a celor două figuri atât de importante în istoria mântuirii în Evangheliile canonice. Ele sunt tratate pe larg în Protoevanghelia Sf. Iacob.

Ana a fost o israelită din tribul lui Iuda, „Protoevanghelia Sf. Iacob” povestește că Ioachim, soțul Anei, a fost un om evlavios și foarte bogat și a trăit lângă Ierusalim. Ioachim și Ana erau doi soți care se iubeau cu adevărat, dar nu aveau copii și, ținând cont de vârsta lor, nu ar mai fi avut; conform mentalității evreiești a vremii respective, marele preot a văzut blestemul divin asupra lor, pentru că Ana era stearpă.

Bătrânul păstor bogat, pentru dragostea pe care o avea față de soția sa, nu a vrut să găsească o altă femeie cu care să aibă un copil; de aceea, întristat de cuvintele marelui preot, s-a retras în țara sa și timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți a cerut ajutorul lui Dumnezeu în mijlocul lacrimilor, rugăciunilor și postului. Ana a suferit din cauza sterilității, la care s-a adăugat suferința pentru această „fugă” a soțului ei; apoi a intrat într-o rugăciune intensă cerându-i lui Dumnezeu să le acorde un fiu. În timpul rugăciunii i s-a arătat un înger care i-a zis: „Ana, Ana, Domnul ți-a auzit rugăciunea, vei concepe și vei naște și urmașii tăi vor fi amintiți peste tot în lume”. Așa s-a întâmplat și după câteva luni Anna a născut.

Iconografia orientală evidențiază întâlnirea de la poarta orașului, a Anei și a lui Ioachim, care se întorcea de pe munte, cunoscută sub numele de „întâlnirea de la poarta de aur” a Ierusalimului. Părinții evlavioși, recunoscători lui Dumnezeu pentru darul primit, au crescut-o cu dragoste pe micuța Maria, care la vârsta de trei ani a fost condusă la Templul din Ierusalim, pentru a fi consacrată slujirii templului, conform făgăduinței făcute de amândoi, când au implorat harul unui fiu.

Mama Fecioarei Maria este deținătoarea diferitelor patronaje, aproape toate legate de Maria: este invocată pentru recoltarea fânului, este patroana copiștilor, protejează minerii, tâmplarii, dulgherii și strungarii. Pentru că a învățat-o pe Fecioara Maria să curețe casa, să coasă, să țeasă, este patroana broierilor, țesătorilor, croitorilor, producătorilor și comercianților de cârpe și lenjerie de uz casnic. Este mai presus de toate patronă a mamelor și văduvelor și este invocată în nașteri dificile și împotriva sterilității conjugale.

C. L.