„Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!”
Este una dintre cele mai minunate fraze din Evanghelii, plasată în încheierea Evangheliei după Matei. Această Evanghelie se deschisese cu „genealogia lui Isus Cristos, fiul lui Davíd”, pentru a spune că Isus a fost un om adevărat.
Dar acest om, atât de om încât să fie răstignit și să moară de pe mâinile oamenilor, își încheie istoria sa pământească promițându-ne ceva ne-uman: să fie cu noi în fiecare zi, până la sfârșit, utilizând timpul prezent: Eu sunt cu voi. Într-o Evanghelie orientată în întregime spre ziua de apoi, spre cer și spre revenirea lui Cristos, acest ultim cuvânt decisiv Matei îl pune la timpul prezent: Isus continuă să fie prezent în timp ce îl citim astăzi.
Unde este Isus prezent astăzi? Cu siguranță în Biserică, în comunitățile de creștini adunați în numele său. El este prezent în Cuvânt și în cuvintele sale. Prezența sa se regăsește în săraci. Dar prezența lui Isus este ascunsă, în fiecare persoană, în fiecare femeie, în fiecare bărbat, în fiecare copil. Fiecare dintre noi este un sacrament al acestei prezențe misterioase, dar reale, promisă deja în primul capitol al Genezei: „Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său”.
Apoi, pe pământ, sub cer și deasupra cerurilor, nu există un chip al lui Dumnezeu mai veridic decât cel al ființei umane, al fiecărei ființe umane. Îngerii sunt mai apropiați de Dumnezeu, dar nu sunt chipul Lui.
Ori de câte ori onorăm o persoană și pe noi înșine, onorăm o prezență reală a lui Dumnezeu; dar ori de câte ori disprețuim, umilim, insultăm un om, îl disprețuim, umilim și îl insultăm pe Dumnezeu.
Fiecare persoană este un tabernacol al prezenței lui Dumnezeu. Ar trebui să facem mult mai multă adorație îngenunchind în fața oamenilor suferinzi, recunoscându-i și adorându-i în misterul lor infinit de iubire: „Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut”.
C. L.
