„Lazăr, vino afară!”
Isus întârzie în mod intenționat să vină în ajutorul prietenului său Lazăr și ține discursuri ciudate discipolilor săi și Martei, provocând nedumerire. Dar, la un moment dat, Isus îi mulțumește Tatălui, chiar în clipa în care este îndepărtată piatra de mormânt. Pentru ce îi mulțumește? Pentru că își poate îndeplini misiunea, aceea de a vorbi cu un mort și de a-l readuce la viață, tocmai acolo unde nimeni nu se mai poate apropia de el.
Ceea ce ne va scoate pe noi din „mormintele vieții” este cuvântul care intră în inima noastră, acel cuvânt care schimbă totul din interior, vocea lui Isus. Dacă acest cuvânt intră în adâncul omului, omul devine cu adevărat liber. Există o piatră care trebuie îndepărtată, iar acest lucru se întâmplă prin cuvântul lui Isus.
Isus a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi. Crezi tu aceasta?” Marta i-a răspuns: „Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu”. (Ioan 11,1-45)
Iată cum lucrează gloria lui Dumnezeu, iar ceea ce pare a fi o cale spre moarte este, în realitate, calea vieții. Acest lucru nu este de la oameni; oamenii nu pot face asemenea lucruri. Pentru ca moartea să devină viață este nevoie ca puterea lui Dumnezeu prin Isus să vorbească în noi.
C. L.
