În rânduiala liturgică actuală, Solemnitatea Sfintei Familii este inclusă în Timpul Crăciunului și se sărbătorește în duminica din octava Crăciunului.

 

Odată cu Solemnitatea Sfintei Familii, Biserica oferă familiilor creștine un model de viață și o referință valabilă pe drumul de credință, dar și în dificultățile zilnice, mai ales în acest moment istoric în care modelul familial este din ce în ce mai afectat și în criză.

 

De fapt, prin viața Sfintei Familii și într-un mod particular, prin experiența concretă a prezenței lui Isus, Evangheliile trasează o imagine reală a evenimentelor la care este supusă viața unei familii. În familie, nu totul este ușor și nu totul este trăit în pace și seninătate: familia trece prin suferință și dificultăți, crize datorate muncii, separării, plecării copiilor, emigrării, depărtării părinților.

 

În Sfânta Familie, ca în fiecare familie, există deci bucurii și suferințe, de la naștere până la copilărie și maturitate; există evenimente fericite și triste pentru fiecare dintre membrii săi. Însă astfel înțelegem modul de viață al familiei. Nazaretul ne amintește ce este familia, ce este dragostea familială, frumusețea sa extraordinară și simplă, caracterul său sacru și inviolabil; ne arată că educația în familie este de neînlocuit. În cele din urmă, învățăm lecția muncii și a sacrificiilor care caracterizează viața de familie.

 

Să nu uităm că Isus Cristos a ridicat căsătoria la rangul de sacrament al mântuirii veșnice și a fost primul care a dat dovadă de bunăvoință față de căsătorie, nu numai săvârșind prima minune la nunta din Cana Galileei, ci și dându-ne un exemplu prin alegerea unei familii în care să se nască și să crească și în care a trăit până la vârsta de 30 de ani.

C. L.