Așa cum este consemnat în Evanghelie, Isus spune că în „în zilele lui Noe” oamenii „mâncau şi beau, se însurau şi se măritau”. Se pare că toate acestea ar putea fi, atunci ca și acum, normalitatea vieții, și, de fapt, asta se întâmplă: nevoile trupești și satisfacțiile afective sunt tema principală a vieții, și întotdeauna restul rămâne relativ. Domină absolutizarea grijii corporale și a nevoilor afective. Cu toate acestea, omul nu este fericit.
În timpul lui Noe „nu şi-au dat seama până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi”. Nu așteptăm un potop și nu trebuie să construim nicio arcă. Dar există un alt fel de potop, sau mai degrabă un „hoț” care vine și ia totul. Totuși, acest „hoț” este Fiul Omului. El este un „hoț” pentru unii, dar nu și pentru alții. Dacă pentru aceștia din urmă nu este, înseamnă că pentru ei el este Stăpânul. Când vine, bate la ușă și intră cu ceva important, o propunere, o viață nouă.
Cel care este cu Cristos a descoperit că Domnul îl poate lua și îl poate folosi, îl poate lua de pe câmp, îl poate chema la altceva, îl poate face să-și schimbe viața. Este necesar să știi cum să te schimbi, să știi cum să te răzgândești, să știi cum să te întrerupi.
„De aceea, fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi!” Gata pentru ce? Să lăsăm totul în urmă, amintindu-ne cine este Dumnezeu pentru om.
C. L.
