„Când eşti invitat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc”

 

Evanghelia din această duminică este cu siguranță o chemare la smerenie și este o lumină mereu prezentă în calea noastră ca și creștini. Invitați la această nuntă care este împărăția lui Dumnezeu, noi suntem Mireasa Mielului. Această invitație implică un stil: la această nuntă intrăm fără să ne punem pe primul loc.

 

De multe ori am crezut că sarcina noastră este să ne prezentăm, să ne arătăm, să ne subliniem prezența, să ne punem în față și să jucăm un rol important. Care este adevărata problemă? Nici primul, nici ultimul loc, ci cel pe care ni-l atribuie Tatăl! Dacă noi suntem lumina care trebuie să strălucească înaintea oamenilor, el este cel care o aprinde și o pune pe candelabru (Mt 5,15).

 

Atunci când începem să ne lăsăm atribuiți locului, experimentăm creativitatea Tatălui care face alegerile sale surprinzătoare și salvează lumea prin ceea ce este nebunesc, slab, ignobil și disprețuit (1 Cor 1,27s). Astfel înțelegem de ce este potrivit să invităm la cină „săracii, infirmii, șchiopii, orbii”. Aceștia sunt cei cărora li se vestește Vestea Bună. Acestea ne vor aduce „în învierea celor drepți”.

 

Parabola care formează prima parte a Evangheliei din această duminică ne invită să ne așezăm pe „ultimul loc”. Este poziția pe care o adoptă cineva într-o relație autentică cu Tatăl ceresc. Mântuirea înseamnă să devenim discipoli, adică să fim chemați să-l urmăm pe Isus, iar dacă el ne ghidează, ne conduce la locul potrivit, care este misiunea noastră.

 

Isus, în a doua parte a evangheliei, descrie organizarea unei cine și o listă de invitați ciudată, al cărei principiu răspunde la această întrebare: a trăi pentru a fi slujit sau pentru a sluji? A fi hrănit sau a hrăni? 

 

Există două moduri opuse de a trăi: să căutăm cel mai bun loc și să facem ceea pentru ce se plătește cel mai mult... sau să-l lăsăm pe Dumnezeu să ne așeze acolo unde vrea el și să trăim pentru răsplata lui. Dumnezeu este mult mai generos decât toată lumea!

C. L.